Din când în când, copiii mai fac câte o poznă, cum este și firesc când sunt mici. Ca părinte, cauți adeseori să le previi. De cele mai multe ori nu poți, dar dacă vrei să îți sporești șansele de câștig, poți să îi spui celui mic că ai ochi și la spate.
Nu este un secret că cei mici se exprimă într-un mod ludic. În jocurile lor intră inclusiv strâmbăturile, de tipul privitului cruciș și scoaterea limbii. Este foarte ușor să exagereze cu aceste strâmbături și să devină enervanți însă, fără să își dea seama.
Când vine vremea analizelor, injecțiilor sau vaccinurilor, cei mai mulți copii se panichează la vederea acurilor – nici nu e de mirare, întrucât și mulți adulți le împărtășesc teama. Anticiparea durerii îi dă peste cap pe cei mici, așa că în acele momente singurul gând liniștitor pe care părinții pot să îl dea este că nu va durea.
Copiii sunt, în esență, ființe nerăbdătoare. Tocmai de aceea, drumurile lungi nu sunt cele mai bune prietene ale celor mici.
De multe ori, când nu mai ai chef să le explici celor mici de ce nu ar trebui să stea cu ochii într-un ecran tot timpul sau de ce ar trebui să nu mai amâne temele, argumentul suprem ajunge să fie cel care sună cel mai puțin convingător dacă i l-ai spune unui adult: „Pentru că așa am spus eu”.
Un copil într-un magazin de jucării este precum o bombă care urmează să fie detonată dintr-o clipă într-alta. De îndată ce pune ochii pe ceea ce își dorește, va face tot ce îi va sta în putință să îl obțină. Dacă în acel moment nu îți permiți să cumperi acel ceva, un singur „nu” nu este suficient.
Din când în când, copiii mai fac câte o poznă, cum este și firesc când sunt mici. Ca părinte, cauți adeseori să le previi. De cele mai multe ori nu poți, dar dacă vrei să îți sporești șansele de câștig, poți să îi spui celui mic că ai ochi și la spate.