Cum îţi revii după un divorţ

De Lumea Femeilor pe 29 martie 2011

După divorţ, prima întrebare pe care şi-o pune o femeie este: «Şi acum, ce fac?» Mergi mai departe! Noi te ajutăm să înţelegi că fazele prin care treci sunt normale şi necesare pentru vindecarea ta

Faza descurajării:

«Mă simt trădată şi aruncată ca un gunoi»

Aceasta este prima etapă, cea mai dureroasă, pentru că trebuie să înfrunţi durerea pierderii celui drag, singurătatea, privirile întrebătoare şi reproşurile copiilor. Plus de asta, te simţi respinsă şi fără valoare. Însă faptul că soţul nu te mai vrea nu schimbă ceea ce eşti şi nu face din tine o persoană mai puţin valoroasă. Opţiunea pe care el a făcut-o nu determină ceea ce valorezi în faţa altor oameni. Eşti în continuare o femeie unică, o femeie care are obiective în viaţă, competenţe şi opinii de care multe alte persoane pot ţine seamă. În cele din urmă, acest sentiment de respingere te va umple de mânie. Mânia te va ajuta să mergi mai departe şi să-ţi faci viaţa mai bună, dar te poate împinge în capcana depresiei. Ţine-te bine şi nu te izola. Cheamă-ţi prietenii în ajutor. Rupe total contactele cu ex-ul. Fără telefoane, fără întâlniri. Este foarte important să-ţi dai timp să te aduni, astfel încât rana din suflet să nu se adâncească.

Faza speranţelor deşarte:

«Încă îl mai iubesc şi mă rog să se întoarcă la mine»
Este perfect normal să simţi că-ţi mai iubeşti soţul, pentru că i-ai dăruit inima, crezând sincer că veţi trăi alături mereu. Din nefericire, nu s-a întâmplat aşa. Soţul tău a rupt contractul. Nu mai poţi să-i schimbi sentimentele şi nu-l poţi forţa să se întoarcă la tine. Dacă stai să te gândeşti mai bine, îţi vei da seama că îţi doreşti lângă tine pe cineva care să te iubească pentru ceea ce eşti. Te-a făcut să suferi. Dar ai vrea să se întoarcă forţat la tine? Nu. Pentru că nu trebuie să uiţi zicala populară „Dragoste cu sila nu se poate”.

Faza confuziei:

«Fac totul de-andoaselea şi am impresia că viaţa mea e un haos»
Emoţiile noastre consumă 80% din energia produsă de organism. Din acest motiv, te simţi confuză şi tul-burată şi îţi pui o mulţime de întrebări. Amorul propriu are mult de suferit. Şi, plus de asta, te simţi ruptă de ceilalţi, deoarece când se destramă o relaţie, se schimbă şi prieteniile. Nu te mai vezi cu anumite cupluri de prieteni, drept pentru care te simţi izolată şi abandonată. Te simţi deprimată din cauza divorţului, ceea ce accentuează dorinţa de a nu ieşi din casă, de a nu vedea pe nimeni. De asemenea, pot apărea probleme la serviciu şi financiare. Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să lupţi cu depresia, care se poate instala cu tot „alaiul” de sintagme negative: „Nu însemn nimic”, „Viaţa mea e un zero”, „Nimeni nu mă mai vrea”, „Mai bine aş muri”. Ai nevoie să faci opţiunile care să te ajute să treci peste perioada de întristare şi să-ţi construieşti viaţa de femeie divorţată.

Faza bilanţului:

«Unde, cât şi cum am greşit?»
Pentru a face un pas înainte spre vindecare, este important să realizezi un bilanţ cinstit, şi al greşelilor tale, şi a ceea ce n-a mers în căsnicia voastră. Orelaţie înseamnă două persoane, deci amândoi trebuie să vă asumaţi responsabilităţile. Prin urmare, examinează care au putut fi atitudinile negative sau dăunătoare pentru relaţia voastră. Această analiză te va ajuta să te reconstruieşti pe alte baze şi să nu mai repeţi aceleaşi greşeli.

Faza temerilor:

«Mă voi descurca singură?»
După toată tevatura juridico-administrativă şi pronunţarea divorţului, începi să ai tot felul de temeri, absolut normale. Prima şi cea mai străveche este teama de necunoscut. Aceasta este legitimă. Nu ştii ce-ţi rezervă viitorul, însă trebuie să-ţi schimbi obiceiurile şi viaţa: or, când nu poţi avea control asupra viitorului, teama ţi se cuibăreşte în suflet. Ca să înaintezi pe un teren virgin, este mai bine să faci paşi mici. Cu alte cuvinte, nu te grăbi, ca să nu-ţi bulversezi şi mai tare viaţa.

Teama de a trăi singură este clasică. Deteşti să rămâi singură cu tine însăţi, deteşti să iei singură hotărâri. Să trăieşti de-acum înainte fără el ţi se pare înfiorător. Dar este o etapă prin care trebuie să treci, pentru că astfel te întăreşti şi înveţi să-ţi devii un bun tovarăş.

Faza acceptării:

«Sunt o femeie divorţată!»

„Asta e!”, spui, în sfârşit. Ceea ce înseamnă că te-ai eliberat de mânie şi resentimente, că nu te mai simţi vinovată, că nu mai ai regrete şi remuşcări. Greu de ajuns aici, dar nu imposibil. Toată această etapă cere timp, la fel ca în cazul în care ai suferit o rană adâncă. Nimic nu poate face să dispară durerea ca prin farmec, ci trebuie să o înfrunţi. Acesta este momentul să te gândeşti mai întâi cum să-ţi revii, cum să te reechilibrezi. Tristeţea pe care o resimţi este reală. Este normal şi face parte din procesul care te va ajuta să-ţi vindeci inima. Un lucru bun ar fi să-ţi acorzi mai mult timp de refacere. Este o perioadă de tranziţie în care trebuie să înveţi să-ţi învingi durerea, să ieşi învingătoare din această încercare.

Faza de regenerare:

«Voi trece cu bine peste asta!»

Încet-încet, simţi că renaşti. Îţi regăseşti capacitatea de a fi fericită, de a savura micile bucurii ale vieţii, te pozitivezi, în sfârşit. Aface un bilanţ corect al resurselor tale interioare se poate dovedi foarte util în acest moment. Te poate face să te analizezi cu mai multă detaşare faţă de trecut şi să te priveşti într-o lumină mai bună. Soluţiile sunt în tine, tu eşti propriul tău tămăduitor. Uneori, ai nevoie şi de un ajutor pentru a reaprinde flacăra vieţii. Nu ezita să-l ceri.

Andreea Berecleanu a dezvăluit care este secretul unei vieți de cuplu fericite

Andreea Berecleanu a dezvăluit care este secretul unei vieți de cuplu fericite