Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Wayne Perkins, legendarul chitarist american care a colaborat cu unii dintre cei mai mari artiști ai lumii, a murit luni seara, la vârsta de 74 de ani. Muzicianul, originar din Birmingham, Alabama, suferise un accident vascular cerebral la începutul lunii, potrivit familiei și prietenilor săi.
Cariera lui impresionantă, care s-a întins pe mai multe decenii, a lăsat o amprentă puternică în istoria rockului, reggae‑ului și a muzicii americane.
De la Birmingham la Muscle Shoals: începutul unei cariere legendare
Wayne Perkins a început să cânte la chitară înainte de adolescență, iar talentul său a evoluat rapid. A ajuns în Muscle Shoals ca muzician de studio, unde a înregistrat alături de artiști precum Joe Cocker, Steve Winwood și Leon Russell, fiind parte din celebrul grup de instrumentiști „Swampers”. Acolo l-a cunoscut pe Ronnie Van Zant, solistul Lynyrd Skynyrd, care l-a invitat să se alăture trupei. Perkins a refuzat, alegând să-și continue drumul artistic în afara Alabamei.
De la Europa la Bob Marley: întâlnirea cu reggae-ul
În 1972, a format trio-ul Smith Perkins Smith și a cântat în Europa și Marea Britanie. În timpul unei șederi la Londra, a fost recrutat să înregistreze două piese pentru albumul „Catch a Fire” al lui Bob Marley & The Wailers. Deși nu era familiarizat cu reggae-ul, Perkins a povestit ulterior, în emisiunea „Classic Albums” de pe VH1, cât de surprins a fost de stilul muzical:
„Au început să cânte această muzică ciudată. Nu mai auzisem niciodată așa ceva. Comparativ cu tot ce ascultasem vreodată — R&B, muzică bisericească — asta era invers.”
Contribuțiile sale la „Concrete Jungle” și „Stir It Up” au fost esențiale pentru identitatea sonoră a albumului, considerat unul dintre primele care au dus reggae-ul pe scena internațională.
Succesul său a atras atenția industriei muzicale. Perkins a cântat pe albumul „Court and Spark” al lui Joni Mitchell și pe „Black and Blue” al trupei The Rolling Stones. Criticul Dave Marsh scria în 1976, în Rolling Stone:
„‘Hand of Fate’, care nu este la fel de melodică precum riffurile obișnuite ale Stones, prinde viață datorită solo-ului incendiar al lui Wayne Perkins și vocii incredibil de vii a lui Jagger.”
Perkins a fost aproape să devină membru al The Rolling Stones după plecarea lui Mick Taylor. Keith Richards a explicat ulterior în memoriile sale, „Life”, de ce alegerea finală a fost Ron Wood:
„Ne-a plăcut mult Perkins. Era un chitarist minunat, foarte melodic, foarte bine cântat. (…) Așa că totul s-a redus la Wayne și Ronnie. (…) Nu a fost vorba atât de mult de felul în care cânta. A contat faptul că Ronnie era englez! (…) Și toți am simțit că ar trebui să păstrăm naționalitatea trupei la acea vreme.”
O viață dedicată muzicii
Deși nu a intrat în The Rolling Stones, Perkins a continuat să colaboreze cu numeroși artiști și a cântat alături de fratele său, Dale, în trupele Alabama Power Band și Crimson Tide. A contribuit și la coloanele sonore ale unor filme precum „The Karate Kid II” și „Back to School”.
În 2017, declara cu modestie: „Am fost norocos în cariera mea să fiu în locul potrivit la momentul potrivit, să lucrez cu oameni buni și să las o urmă.”
În 2023, Alabama Public Television i-a dedicat documentarul „Nobody Really Knows Me: A Rock and Roll Journey”, care urmărește parcursul său artistic și personal.