Unica, iunie 2007: Referat la Geografia Romaniei

Aerul se compune din mai multe straturi. Voi aminti aici primele. Bucurestiul e ticsit, Dorobantiul plin de masini supraponderale parcate neregulamentar si eu abia ma strecor. Inchid geamurile, pornesc aerul, am timp sa devin meditativa.
In straturi. Asadar primul se numeste troposfera. Aici intram noi toti. Care ne ducem la serviciu dimineata, sau la magazinul de cornuri, sau la o intilnire, sau in camera cealalta sa dam drumul la stiri ca sa vedem cum e vremea. Noi toti care, de cati bani facem, de atatia traim. Noi care producem si consumam, noi care stim ca exista saraci, dar nu putem face, individual si neorganizat nimic, noi care stim ca exista copii tristi dar nu putem face mult pentru multi dintre ei daca facem separat, noi care vedem strazile gaurite si re-reparate la nesfarsit, dar nu prea stim cu ce putem ajuta, personal, noi care injuram camioanele care scuipa valuri negre pe teava de esapament, dar nu le putem lua dreptul de a circula. Noi care ne bucuram ca se schimba anotimpul, sau ca iubitul a zis “si eu te iubesc”, sau ca ne-a iesit friptura si toti invitatii ne lauda, sau ca am gasit rochia cu printuri abstracte care ne pune in valoare. Troposfera e fascinanta, vesela, in miscare, plina de indivizi. Care pot hotari pentru ei, familia lor, garderoba lor, dieta lor si firma lor. Dar nu pentru restul. Si restul inseamna, dau un exemplu, cei douazeci de copii din salonul de abandonati de la Giulesti, pe care i-am vazut cand am nascut prima oara. Pe usa nu scria nimic, pruncii nu stiau, inca, nimic.
Al doilea strat se numeste stratosfera. Acolo intra ei toti. Cei care mai pot sa schimbe lumea. Mai mult si intr-un timp mai scurt decat ar scrie istoria — economica – cei din stratul intai. Aici se petrec tranzactiile cele mari, aici e un ocean plutitor cu rechini batrani. Tot aici traieste si specia numita guru, care lanseaza spre troposfera trenduri si stabilesc sensul de mers al unor mase. Cei din urma sunt chiar buni, pentru ca sporesc fascinatia si veselia in troposfera: unii fac oamenii mai frumosi si imbracati cu gust. Dar altfel, stratul e plin de alte interese. Mari. Aici, lungi siruri de zerouri isi pierd discret urma printr-un lung sir de conturi, ca niste omide care pe parcurs, se fac mai lungi. Oamenii se pupa, se bat pe umar, fumeaza trabuc, vorbesc putin.
Al treilea strat are legatura cu stratosfera, dar foarte putin cu troposfera. Aici stau niste oameni care, daca nu m-ar face sa plang, m-ar face sa rad. Mezosfera, ca de ea spun, este o telenovela care se difuzeaza de obicei la ora de varf. La jurnalul de seara. Aici se vorbeste. Se hotaraste, se ia cuvantul. Se ironizeaza. Se clatina. In general, aici se spun idei abstracte, absurde, cum vrei sa le zici. De facut, nu se face. Aici se comunica prin biletele, se ia pozitie si se da declaratie. Aici se acuza, se imbranceste, se genereaza permanent continut pentru telenovela la nivel inalt: “Politica”. Aici e circul. Jos, jos de tot, e painea. Asa cum e ea. Acolo, jos, oamenii au nevoie de autoritati, ca sa poata face schimbari majore. Autoritati care sa le poarte interesele. Dar autoritatile sunt ocupate,in seara asta, renumita lor trupa are din nou reprezentatie.
Ramai aproape de lucrurile adevarate. Ramai aproape de oamenii de care-ti pasa. Este mesajul revistei Unica in iunie. Tu hotarasti ce e important pentru tine, ce e autentic. Daca e o carte buna, e ok, daca e jobul tau, e iarasi ok, daca e iubirea, sau doar pasiunea ta pentru bijuterii cu pietre Swarovski e iarasi ok. Dar daca ai cumva fascinatia de a privi inghesuiala si politele din interminabilele emisiuni politice, mai gindeste-te. Acolo, sus, in stratul cu aer rar, ei nu au deloc fascinatia de a privi spre tine, sa vada daca esti ok. Ai grija de tine. Ok?

Aerul se compune din mai multe straturi. Voi aminti aici primele. Bucurestiul e ticsit, Dorobantiul plin de masini supraponderale parcate neregulamentar si eu abia ma strecor. Inchid geamurile, pornesc aerul, am timp sa devin meditativa.
In straturi. Asadar primul se numeste troposfera. Aici intram noi toti. Care ne ducem la serviciu dimineata, sau la magazinul de cornuri, sau la o intilnire, sau in camera cealalta sa dam drumul la stiri ca sa vedem cum e vremea. Noi toti care, de cati bani facem, de atatia traim. Noi care producem si consumam, noi care stim ca exista saraci, dar nu putem face, individual si neorganizat nimic, noi care stim ca exista copii tristi dar nu putem face mult pentru multi dintre ei daca facem separat, noi care vedem strazile gaurite si re-reparate la nesfarsit, dar nu prea stim cu ce putem ajuta, personal, noi care injuram camioanele care scuipa valuri negre pe teava de esapament, dar nu le putem lua dreptul de a circula. Noi care ne bucuram ca se schimba anotimpul, sau ca iubitul a zis “si eu te iubesc”, sau ca ne-a iesit friptura si toti invitatii ne lauda, sau ca am gasit rochia cu printuri abstracte care ne pune in valoare. Troposfera e fascinanta, vesela, in miscare, plina de indivizi. Care pot hotari pentru ei, familia lor, garderoba lor, dieta lor si firma lor. Dar nu pentru restul. Si restul inseamna, dau un exemplu, cei douazeci de copii din salonul de abandonati de la Giulesti, pe care i-am vazut cand am nascut prima oara. Pe usa nu scria nimic, pruncii nu stiau, inca, nimic.
Al doilea strat se numeste stratosfera. Acolo intra ei toti. Cei care mai pot sa schimbe lumea. Mai mult si intr-un timp mai scurt decat ar scrie istoria – economica – cei din stratul intai. Aici se petrec tranzactiile cele mari, aici e un ocean plutitor cu rechini batrani. Tot aici traieste si specia numita guru, care lanseaza spre troposfera trenduri si stabilesc sensul de mers al unor mase. Cei din urma sunt chiar buni, pentru ca sporesc fascinatia si veselia in troposfera: unii fac oamenii mai frumosi si imbracati cu gust. Dar altfel, stratul e plin de alte interese. Mari. Aici, lungi siruri de zerouri isi pierd discret urma printr-un lung sir de conturi, ca niste omide care pe parcurs, se fac mai lungi. Oamenii se pupa, se bat pe umar, fumeaza trabuc, vorbesc putin.
Al treilea strat are legatura cu stratosfera, dar foarte putin cu troposfera. Aici stau niste oameni care, daca nu m-ar face sa plang, m-ar face sa rad. Mezosfera, ca de ea spun, este o telenovela care se difuzeaza de obicei la ora de varf. La jurnalul de seara. Aici se vorbeste. Se hotaraste, se ia cuvantul. Se ironizeaza. Se clatina. In general, aici se spun idei abstracte, absurde, cum vrei sa le zici. De facut, nu se face. Aici se comunica prin biletele, se ia pozitie si se da declaratie. Aici se acuza, se imbranceste, se genereaza permanent continut pentru telenovela la nivel inalt: „Politica”. Aici e circul. Jos, jos de tot, e painea. Asa cum e ea. Acolo, jos, oamenii au nevoie de autoritati, ca sa poata face schimbari majore. Autoritati care sa le poarte interesele. Dar autoritatile sunt ocupate,in seara asta, renumita lor trupa are din nou reprezentatie.

Ramai aproape de lucrurile adevarate. Ramai aproape de oamenii de care-ti pasa. Este mesajul revistei Unica in iunie. Tu hotarasti ce e important pentru tine, ce e autentic. Daca e o carte buna, e ok, daca e jobul tau, e iarasi ok, daca e iubirea, sau doar pasiunea ta pentru bijuterii cu pietre Swarovski e iarasi ok. Dar daca ai cumva fascinatia de a privi inghesuiala si politele din interminabilele emisiuni politice, mai gindeste-te. Acolo, sus, in stratul cu aer rar, ei nu au deloc fascinatia de a privi spre tine, sa vada daca esti ok. Ai grija de tine. Ok?

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe unica.ro
Eva.ro
Loading...
Recomandari
Evz.ro
Doctorul Zilei
Glamour
Elle
Sfatul Medicului
Viva.ro
Mai multe din Editorial
Vă recomandăm: