Teo Trandafir: Lasatul in pace este marele secret al relatiilor

De Luisa Neag pe 23 aprilie 2008

Am facut interviul cu Teo intr-o zi imediat dupa emisiune. Era tonica, plina de viata – cum o stii. Am ras intruna, desi vorbeam numai despre lucruri serioase. Mi-a povestit despre emisiunea …
… „Momentul Adevarului”, care este exact invers decat emisiunea „Teo”, pe care o face in fiecare zi. Este singura femeie care prezinta acest format in lume, si nu e deloc usor. Situat iile sunt dificile, consumul emotional este foarte mare. Dar Teo are o sanatate de fier, pentru ca alearga pe banda o ora jumate in fiecare zi si mananca dupa sfatul nutritionistului. Si are sustinerea familiei, prietenilor si sustinerea Maiei, fetita ei de patru ani.

Ce te invata Maia pe tine si ce o inveti tu pe ea?

Maia pe mine m-a invatat loialitatea foarte tare – pe care, probabil, a invatat-o si ea de la mine. Am avut niste probleme, la un moment dat, cu niste cetateni si a sunat-o pe Andreea sa-i spuna ca nu i se pare normal ca oamenii aceia nu ma respecta. Si eu stateam inmarmurita langa ea si ea ii spunea Andreei: „nu e normal ca oamenii aceia sa nu o respecte pe mama, s-o trateze ca pe un copil.” Si Andreea: „Si ce vrei sa le fac in momentul in care-i vad?” „Sa-i tragi de urechi, sa-i duci la inchisoare”.

Era atat de suparata si de indignata… foarte tare m-a impresionat. Astazi, mi-a spus despre cineva ca n-are caracter. „Ba mie mi se pare ca are”. Si ea imi spune: „Eu cred ca tu uneori ai branza in loc de creier”. Zic: „Sa stii ca ai dreptate!” Se mai intampla o data pe cincinal sa spuna: „Vreau suc”. Poftim? „Te rog frumos, vreau suc”. Vai, nu suport! Nu stiu, cred ca sunt bolnava de nervi. Primul cuvant pe care le-a spus copilul meu a fost: „misi” (mersi) – era mica, nu mergea in picioare. Asa manca-ti-as! Primele vorbe au fost: „ogmos” (te rog frumos).

Am citit pe net ca ai fost ceruta de sotie de cinci ori… ca ai refuzat si ca in sfarsit ai spus da si ca te mariti.

Este o tampenie de la cap la coada. El este cel mai bun prieten al meu de o suta de ani (dl Constantinescu). Nu este iubitul meu, care iubitul meu este acasa in acest moment. Pe numele lui adevarat el este Marian. Nu Constantinescu. Iubitul meu m-a cerut de nevasta ce m-a cerut de nevasta dupa care s-a prins el ca nu e rost cu mine pentru ca sunt Moartea… Nu vreau sa ma marit. Pentru ca nu mi se pare ca maritatul e o smecherie. Si am mai fost maritata o data, mi se pare ca e bine sa gresesti intr-un loc o data, si ca, daca ai gresit o data nu mai treci pe acolo. Avem o relatie de foarte multi ani, pe care o pretuim in mod special. Avem aproape noua ani de cand suntem impreuna. Eadevarat ca mai e amorul ala inflacarat asa… da nu mai avem chef de oficializari, de-alea. Poate la un moment dat, daca vrea Maia, daca i s-ar arata ei sau cine stie… da mi-e greu sa cred.

Dar care-i greseala?

Maritisul in sine. Institutia matrimoniala este depasita. Nu foloseste decat ca sa faci rau. La un moment dat, intre cei doi intervin niste tensiuni, prajitura se scufunda din interior, face implozie relatia, si dup-aia incep scandalurile. Si da-mi borcanele, si hai sa impartim copilul, si hai sa impartim mobila din sufragerie… Nu. Si daca nu esti casatorit? Nu imparti nimic cu nimeni. Nu esti in primejdia de a imparti trei lulele la patru… Adica sa vina avocatul, cu tigania, cu documentatia… Nu.

Pai nu tocmai asta ii face pe oameni sa se casatoreasca ? Faptul ca ei in momentul ala sunt siguri ca n-o sa se intample nimic…?

Si eu eram la fel. Stiu. Si eu eram la fel cand m-am maritat. Pe mine Adrian Sarbu m-a invatat un lucru. Nu e rau sa gresesti. Greseste cu curaj si cu raspundere o data. A doua oara greseste in alta parte. Daca gresesti tot timpul in acelasi loc, nu e loc de progres. M-am maritat. Eram sigura ca n-o se intample nimic. M-am dus in fata luiDumnezeu, i-am zis: Doamne, asta e. A zis Dumnezeu ca: bine. Ne-am pus pirostriile, mi-am schimbat numele. Ne-am pus vereghetili, rochilii, nasii, florile, masa, nunta, treaba…

Dupa zece ani, nu mai era bine. Si acum ce fac? O mai iau o data? Iar ma duc la Dumnezeu: de fapt, Doamne, il tii minte pe ala de ti-am zis io ca ala e? Ei nu erea tocmai ala. Sa-ti explic. Am venit cu altul, daca e, sa stii ca e si-asta. Nu merge. Si nu cred in nemurirea relatiei. Decat in cazul in care este foarte sustinuta din interior. Da’ foarte sustinuta. Cu perioade lungi de absenta, fara… „De ce n-ai facut? De ce n-ai dres?”… Whatever… Lucrurile se rezolva. Lasa-l sa faca ce vrea, las-o sa faca ce vrea… Si cu libertate multa, multa. Asta cu toleranta e o tampenie. Sa fii tolerant. Dimpotriva. Adica, de fapt, si libertatea e tot aia. Faptul ca esti in stare sa spui: „lasa-l, ma, sa faca ce vrea.” Ce-o sa fie? Se darama pamantul daca nu vine el cu cartofi la ora asta? Nu se darama.

Deci asta e secretul…

Sa lasi omul sa faca ce vrea. Si el sa te lase pe tine in pace. Lasatul in pace este marele secret al lungilor relatii. Ca dup-aia se duce la prieteni si le spune: „Nu m-as mai duce acasa, ca iar incepe aia ca: de ce n-am spalat, de ce n-am dus covorul, de ce n-am pus rufele la spalat, de ce n-am spalat masina ca uite ce jegoasa e”… Si daca e jegoasa, ce? Foarte buna. Ce, nu merge? E jegoasa pe-afara, eu ma bag inauntru.

Ce regreta, ce mai face mamica Teo si cum e cu deplasarile in Ungaria, afli in Unica de Mai!

Cum arăta Adelina Pestrițu în copilărie: "Îmi dau seamă cât de repede trecem prin viață"

Cum arăta Adelina Pestrițu în copilărie: "Îmi dau seamă cât de repede trecem prin viață"