Te iubesc, dar te evit… Despre evitare în cuplu

De Revista Unica pe 07 decembrie 2018
Fiecare femeie își dorește să aibă un partener alături de care să se poate simți iubită și în siguranță. Cu toate acestea, unii dintre bărbați oferă un cadru securizant mai greu și asta deoarece au o dificultate în se apropia de parteneră și de a crea o intimitate emoțională. Psihoterapeutul Ștefania Voia ne spune cum să ne descurcăm cu acei bărbați care au un stil de atașament evitant.

Ce înseamnă evitarea ca formă de indisponibilitate emoțională?

Fiecare om se naște cu nevoia de conexiune umană, adică are nevoie să creeze o relație în care să se simtă în siguranță. De obicei prima persoană cu care se întâmplă acest lucru este mama. Ne simțim bine, în siguranță, atunci când mama sau persoana care ne îngrijește răspunde nevoilor noastre, atât celor fiziologice cât și cererilor de afecțiune, mângâiere și contact. Treptat ajungem să știm că indiferent de nevoia noastră și de disconfortul de moment, cineva ne va acorda atenție și ne va oferi ceea ce solicităm, iar asta duce la crearea unui sentiment de încredere. Inițial în persoana care ne îngrijește, iar ulterior ne dezvoltăm un sentiment interior de încredere. Acest lucru ne securizează afectiv și ne ajută să ne dezvoltăm emoțional, adică să ne conștientizăm propriile emoții și trăiri, să le comunicăm cu ușurință și să le gestionăm sănătos.

Uneori mama din cauza propriilor nevoi neîmplinite sau a lipsei de susținere, nu reușește să răspundă în mod adecvat solicitărilor copilului său. Atunci când nevoile copilului sunt ignorate sau satisfăcute insuficient, acesta are de suferit și înțelege că nu se poate baza pe adulții din jurul său.
În situații de neglijență gravă sau abuz, copilul poate trăi adevărate traume emoționale, asociate cu sentimente de rușine, vină, deficiență sau vulnerabilitate. Mai târziu în viață, acel adult va porni cu o mare neîncredere în relațiile apropiate și îi va fi greu să renunțe la ea, chiar și alături de un partener securizant. Ca adult, acesta va avea tendința să evite apropierea emoțională pentru că reprezintă un cadru frustrant și periculos. Evitanții au învățat de timpuriu că nu pot avea încredere în ceilalți, că trebuie să se descurce singuri și că a avea nevoie de ajutor este de fapt un semn de slăbiciune.

Cum recunoști un partener evitant?

De regulă, acești parteneri evită toate acele contexte care presupun intimitate emoțională. Tocmai de aceea nu vei auzi un astfel de bărbat discutând despre cum se simte. În unele cazuri, aceștia pot suferi chiar de alexitimie, adică au abilități reduse de a recunoaște propriile emoții și cu atât mai puțin le pot verbaliza.
Nefiind obișnuiți să fie în contact cu emoțiile lor, evitanților le este dificil să recunoască faptul că suferă atunci când sunt separați de parteneră. Suferința este resimțită la nivel inconștient, de aceea vor fi tentați să se refugieze în activități ce îi vor consuma destul de mult: muncă în exces, sport intens sau în activități de tipul dependențelor.
Cei mai mulți evitanți sunt persoane excesiv de independente iar uneori singuratice. Evitând așa mult apropierea s-au dedicat zonei de explorare, ceea ce le-a permis într-adevăr să-și deprindă abilități diversificate. Sunt persoane extrem de funcționale, care au învățat să se descurce doar prin propriile abilități.
La suprafață sunt încrezători în sine, însă teama de a nu simți emoții neplăcute îi determină să comunice foarte puțin despre ceea ce simt sau deloc. De aceea par majoritatea timpului în control. Aceasta este însă doar o mască, menită să ascundă orice urmă de sentiment de vulnerabilitate. Dedesubtul ei se pot simți extrem de nesiguri, defecți sau că nu merită cu adevărat să fie iubiți. Din acest motiv se distanțează de parteneră, deoarece nu vor să le fie descoperite defectele și să riște apoi să fie lezați.
Este posibil ca la începutul relației să-și idealizeze partenera iar mai apoi să treacă în extrema cealaltă, anume să o critice, subliniindu-i fiecare greșeală. Ambele mecanisme, aplicate în mod inconștient sunt menite să mențină distanța de o apropiere autentică de parteneră. Considerând apropierea emoțională ca fiind o capcană pentru că o asociază cu o zonă de dependență emoțională, bărbații evitanți vor avea mai degrabă tendința de a schimba des partenerii sau de a evita o implicare autentică într-o relație sau chiar deloc. Aceștia se pot inclusiv angaja în relații cu femei implicate deja într-o altă relație.

Cum te impactează o relație cu un bărbat evitant?

Partenerii de tipul evitant au de cele mai multe ori alte calități, spre exemplu pot fi extrem de carismatici, inteligenți, decurcăreți și abili. Te pot cuceri cu calitățile lor sau cu relatari despre reușitele lor. Te pot face să te simți specială, pentru că de obicei se poartă la înălțime atunci când sunt în rolul de cuceritori.
Problema apare atunci când vei observa că evită prea mult apropierea. În sensul acesta se poate întâmpla să nu răspundă la solicitările tale de atenție sau afecțiune, însă vor tinde să se conecteze emoțional prin intermediul sexului.
Ei nu pot răspunde cu ușurință cererilor tale de a fi ascultată și înțeleasă. Atunci când văd că te confrunți cu o dificultate, vor fi tentați să răspundă oferindu-ți soluții practice, chiar dacă tu ai nevoie de empatie și un cadru de siguranță în care vrei doar să-ți exprimi trăirile. Nefiind obișnuiți să acorde credit sentimentelor și emoțiilor, nici nu vor ști să răspundă la astfel de nevoi, ceea ce te poate face să te simți neînțeleasă și singură.
Tendința lor de a-ți oferi ajutor practic este de cele mai multe ori datorată sensibilizării lor atunci când te văd vulnerabilă. Suferința ta o pot activa pe a lor, iar în mod eronat vor încerca să-ți rezolve ție problema la modul practic, astfel încât nici ei să nu se mai simtă vulnerabili. Deoarece sunt preocupați să mențină o “distanță de siguranță” față de tine, partenerul evitant poate să nu răspundă la nevoia ta de susținere. În acest fel el este expus mai puțin la contactul cu tine. Doar că nereacționând poate trezi în tine o reacție de tip anxios, adică vei insista cu solicitarea sau vei tinde să te apropii tu de el. Această nouă apropiere poate declanșa un nou comportament de retragere și crearea unui cerc vicios, de pe urma căruia vei simți că nu poți avea o relație caldă. Relația cu un evitant poate să te determine să crezi că nu ești suficient de importantă pentru acesta sau că nu te afli pe lista sa de priorități.

Ce poți face și ce nu este indicat

Dacă te afli într-o relație cu un bărbat indisponibil emoțional de tipul evitant este indicat să îți clarifici în primul rând sentimentele și emoțiile pe care le trăiești cel mai des alături de partenerul tău. Observă-te pe tine și acordă-ți în primul rând ție atenție la nevoile emoționale. Ele îți arată cel mai autentic ce ai de făcut.
Nu încerca să te apropii de partenerul evitant într-un mod forțat. Nu uita că în esență el nu are încredere că se poate simți în siguranță într-o relație și din păcate nu este prea dornic nici să ceară ajutor. Îți poți ajuta însă partenerul să dobândească un sentiment de siguranță dacă îi oferi spațiul de care are nevoie și dacă îi vorbești mai degrabă despre ceea ce simți tu. Cu un efort suplimentar de răbdare îl poți ajuta, atâta vreme cât și el își conștientizează problemele de atașament și își dorește să schimbe ceva.
Comunică-i ce ai nevoie atunci când alegi să împărtășești ceva cu el. Spune-i că îți dorești doar să te asculte și să te înțeleagă, dacă asta simți că ai nevoie. Asigură-l că îți pasă de ceea ce se petrece cu el și că ești dornică să-i oferi ajutorul atunci când ți-l solicită.  Cere ce ai nevoie, în mod specific, chiar dacă ești tentată să crezi că e normal să fi știut el primul.
Nu în ultimul rând, dacă observi că relația ta este predominată de momente de insatisfacții decât de beneficii și nici nu există intenții de îmbunătățire, renunță la relație. Femeile cu un atașament securizant au încredere că vor găsi o persoană mai potrivită nevoilor lor, de aceea nu vor persista într-o relație toxică.

Foto: Hepta

Cum arăta Adelina Pestrițu în copilărie: "Îmi dau seamă cât de repede trecem prin viață"

Cum arăta Adelina Pestrițu în copilărie: "Îmi dau seamă cât de repede trecem prin viață"