Sănătate: De ce este toxic zahărul?

De Revista Unica, pe

Sigur ai auzit că zahărul face rău organismului, dar, în afară de faptul că excesul de dulciuri îngraşă, chiar ştii care sunt acele efecte negative? Specialiştii sunt gata să-ţi administreze un „hap“ amar…
Mi-au plăcut dulciurile dintotdeuna şi recu-nosc că sunt dependentă de zahăr din copilărie. Poate îţi aminteşti şi tu de tabletele de glucoză pură, care se vindeau, în urmă cu nişte ani, la raionul de dulciuri al alimentarelor. Erau special create pentru a ne oferi nouă, copiilor, energie din belşug. De parcă n-am fi avut oricum destulă! Eu le ronţăiam cu drag. Singura grijă a părinţilor mei legată de zaharoase, pe care oricum le mâncam cu frenezie (am şi un record personal în materie de eclere devorate, în număr de 5 bucăţi, la vârsta de 10 ani!) era să nu-mi cariez dinţii. În rest, nu-mi aduc aminte să fi existat controverse sau interdicţii legate de consumul de zahăr.
Şi am continuat aşa până-n ziua în care am constatat că sunt dependentă rău de acest „drog“ absolut legal. Ce-ar trebui să fac? Să mă înscriu într-o asociaţie a zaharofagilor anonimi? Chiar, o exista aşa ceva? Dacă nu, aş putea fi fondatoarea.

Nu contează forma de prezentare…

După revoluţie, a apă-rut moda zahărului brun, care cică ar fi mai sănătos (nici vorbă!), apoi zahărul a început să fie condamnat pe toate părţile, iar în ultimii ani am aflat că el se ascunde, sub formă de amidon modificat sau de fructoză industrială, faimosul sirop de porumb pe care îl găseşti pe listele de ingrediente într-o multitudine de alimente: iaurt „natural“, răcoritoare, sosuri, pâine, ba chiar şi mezeluri.
Şi ce-i cu asta?, vei zice. Putem mânca mai puţin, ca să nu ne îngrăşăm, şi gata, am rezolvat cu zahărul ascuns! Lucrurile nu stau chiar aşa. Din păcate, există deja dovezi clinice şi studii bine documentate că zaharurile fac o mulţime de rele în organism, pe lângă obezitate.

…tot e toxic!

Până în anii ’70, obezitatea şi maladiile cardiace erau puse în legătură cu consumul exagerat de grăsimi, drept pentru care multe guverne au condamnat public utilizarea grăsimilor în exces. Din cauza curentului de opinie nefavorabil, producătorii de alimente şi lanţurile fast-food au fost nevoiţi să scadă procentele  de grăsimi din produse. Dar ce se întâmplă când mănânci un aliment foarte degresat? Simţi că nu mai are gust bun… Şi, pentru că nimeni nu ar fi vrut să cumpere mâncare cu gust de talaş, grăsimile au trebuit înlocuite cu altceva; aşa că s-a apelat la zahăr, fructoză industrială, amidon modificat, maltodextrine şi alte glucide, mai mult sau mai puţin sintetice. De ce la zahăr? Pentru că omul este condiţionat genetic să iubească gustul dulce încă de la naştere. Nu degeaba laptele matern are gust dulce. Creierul percepe dulcele ca pe ceva nu doar gustos, ci şi sigur, „bun de mâncat“, neotrăvitor. Aşa şi este, cu condiţia să fie vorba de alimente dulci de la natură – lapte, fructe şi legume, din care nu poţi mânca exagerat, oricât te-ai strădui.
Care a fost rezultatul celor 30-40 de ani de politică „low-fat“? O explozie a bolilor de inimă, a atacurilor cerebrale, a hiper-tensiunii, a sindroamelor metabolice, a obezităţii planetare, fiindcă zaharurile excedentare se transformă… în grăsimi! Cum se întâmplă acest lucru: glucidele absorbite cu uşurinţă din intestin ajung la ficat, care, din cauza cantităţii mari, se supraîncarcă, astfel că porneşte procesul de stocare a zaharurilor în exces, lucru tradus prin transformarea lor în grăsimi. Până la depozitare, grăsimile tranzitează prin vasele de sânge, sub formă de lipoproteine cu densitate mică (adică exact acel colesterol periculos), o parte dintre ele depunându-se chiar pe pereţii vaselor sanguine şi dând startul viitoarelor boli de inimă, hipertensiunii arteriale şi accidentelor vasculare. Iar acest lucru începe încă din copilărie… Nu mai vorbim de ce ravagii face grăsimea depozitată, nu doar asupra sănătăţii, ci şi  a frumuseţii.

Zahărul hrăneşte cancerul

Când mănânci sau bei ceva dulce, pancreasul secretă insulină, care s-a constatat că acţionează ca un catalizator pentru diverse tipuri de cancer. Profesorul Cantley de la Universitatea Harvard a demonstrat că celulele canceroase din tumorile de sân, colon ş.a. au pe suprafaţa lor o cantitate importantă de receptori de insulină, hormon responsabil de transferul glucozei din sânge în celulă. Practic, celulele tumorale „agaţă“ glucoza din sânge, ba chiar o deturnează de la ţesuturile normale, pentru a se hrăni cu ea şi a creşte exploziv. Prin urmare, dacă ai pe cineva apropiat bolnav de cancer, îndeamnă-l să evite dulciurile sub orice formă şi să încerce să-şi asigure necesarul de calorii în cea mai mare parte din proteine şi lipide.

Dovada că e un drog

Un alt profesor american, Eric Steiss, demonstrează că zahărul dă o dependenţă mai mare decât ne-am închipui. Prezenţa moleculelor dulci pe limbă declanşează instantaneu descărcări cerebrale de dopamină, un neurotransmiţător care activează centrii plăcerii. Vizualizarea stimulării acestor centri prin rezonanţă magnetică nucleară arată că efectul produs de zahăr este aproape identic cu cel apărut în cazul consumului de alcool sau de droguri precum cocaina. Mai mult, prin RMN-uri succesive, Steiss a demonstrat că cei care beau frecvent băuturi îndulcite sau mănâncă multe dulciuri dezvoltă, în timp, un fel de to-leranţă, fiind nevoie de „doze“ mult mai mari de zahăr pentru a apărea stimularea centrilor plăcerii. Cu alte cuvinte, cu cât mănânci mai mult, cu atât eşti mai puţin satisfăcut, aşa că vei continua să mănânci din ce în ce mai mult. Deci, ce facem? Punem bazele Asociaţiei Zaharofagilor Anonimi?

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!