Sănătate şi dietă: Îndulcitorii, salvare sau capcană?

De Libertatea pentru femei pe

Mulţi folosesc îndulcitorii pentru a evita consumul de zahăr. Alţii, pentru că au cu adevărat nevoie. Sorbitol, xilitol, maltitol, lactitol, aspartam, acesulfam-k, sucraloză… toate te duc cu gândul numai la compuşi chimici. Profesor Rodica Segal ne-a explicat ce este indicat şi ce nu, în ce cantităţi şi în ce situaţii.
Odată cu dezvoltarea industriei alimentare şi a proceselor de fabricare a alimentelor, s-a intensificat foarte mult folosirea aditivilor (îndulcitorilor), care au devenit indispensabili realizării şi păstrării a numeroase produse. „Aditivii alimentari sunt desemnaţi printr-o numerotare convenţională europeană cu un număr format din 3 cifre precedat de litera E. Denumiţi şi edulcoranţi (E 900), îndulcitorii sunt folosiţi pentru înlocuirea parţială sau totală a zahărului. Unii sunt naturali, ca poliolii (sorbitol, xilitol, maltitol, lactitol), iar alţii sunt de sinteză chimică (aspartam, acesulfam-k, sucraloză)”, explică profesor Rodica Segal, de la Fundaţia Pentru Alimentaţie Sănătoasă.

► Maltitolul

Este rezultat printr-o modificare a moleculei unui zahăr natural denumit maltoză. Este cel mai apropiat de zahăr, din punct de vedere al caracteristicilor tehnice. O doză zilnică mai mare de 30 g pentru adulţi şi 20 g pentru copii poate provoca balonări şi diaree.

► Xilitolul

Este derivat de la xiloză, care se găseşte în numeroase fructe (banane, căpşune) şi legume (morcovi, salată, conopidă). Se absoarbe lent în organism, iar prin metabolizare produce 4 kcal/g. Organismul poate tolera, zilnic, până la 90 g xilitol. E folosit la fabricarea îngheţatei, a gemurilor şi a marmeladei destinate persoanelor cu diabet, dar şi pentru produse de patiserie şi cofetărie: biscuiţi, prăjituri, checuri, rulade.

► Siropul de fructoză

Este un amestec în proporţii variate de fructoză şi glucoză. Are putere mare de îndulcire şi conţine tot atâtea calorii ca şi zahărul. Nu poate fi folosit de diabetici sau de supraponderali. Multe studii arată că un consum îndelungat poate duce la obezitate, diabet de tip 2 sau poate afecta ficatul.

► Lactitolul

Se obţine printr-o modificare a moleculei lactozei (a zahărului din lapte). E folosit ca îndulcitor pentru îngheţată, produse de patiserie, cofetărie, bomboane şi ciocolată. Metabolizarea lui nu necesită insulină, deci este adecvat pentru diabetici. Un consum de 20 g lactitol/zi nu produce efecte negative (laxative) nici la persoanele sensibile.

► Aspartamul

Este obţinut prin sinteză chimică şi e folosit pentru îndulcirea băuturilor răcoritoare dietetice. Un gram de aspartam are o putere de îndulcire egală cu cea a 160-400 g zaharoză. Doza zilnică admisă este de 0-40 mg/kg greutate corporală. E folosit la creme, bomboane, jeleuri, dar mai ales pentru îndulcirea răcoritoarelor în asociere cu acesulfam-k.

► L-Acesulfam-k

Este un produs chimic folosit pentru îndulcirea sucurilor răcoritoare. Un gram de acesulfam are o putere de îndulcire egală cu cea a 120-200 g zaharoză. Se elimină prin urină, iar toxicitatea lui pe termen lung este aproape nulă. Doza zilnică permisă este de 0-9 mg/kg greutate, echivalentul a 100 g zahăr, la un adult.

► Sucraloza

Are o putere de îndulcire de 600 de ori mai mare decât a zahărului. Însă, din cauza metodelor de preparare, specialiştii au stabilit că sucraloza poate fi consumată numai până la 15 mg/kg greutate pe zi.

► Sorbitolul

Se obţine din glucoză. Alături de maltitol, ocupă un loc de bază în formulele de alimente pentru diabetici, deoarece cauzează un risc minor în ce priveşte nivelul glicemiei. Riscul redus se explică prin rata mică a absorbţiei sale. Se foloseşte la fabricarea caramelelor fără zahăr, fondanţilor, ciocolatei fără zahăr, produselor de patiserie, cofetărie sau pentru obţinerea gemului diabetic. Aportul zilnic e bine să nu depăşească 35 g (peste 50 g /zi dă efect laxativ).

ATENŢIE!

„Indiferent de tipul lor, este recomandat ca îndulcitorii şi alimentele cu îndulcitori să fie consumate numai în situaţii care impun eliminarea zahărului (diabetici) sau diminuarea aportului caloric (supraponderali) şi numai în doze care nu prezintă un pericol pentru sănătate”, a subliniat prof. Rodica Segal, de la Fundaţia Pentru Alimentaţie Sănătoasă.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro