Când eşti cu adevărat bătrână?

De Flavia Jurca pe

Preferabil cât mai târziu, am răspunde toate. Din păcate, ceilalţi decid pentru noi cel mai adesea şi ne trezim într-o dimineaţă că nu ne mai recunoaştem chipul în oglindă.
Chiar dacă timpul nu îl poţi da înapoi, nu este cazul să te predai fără pic de rezistenţă. În primul rând, trebuie să ştii că bătrâneţea este definită diferit de la o cultură la alta.

Doar în cultura occidentală ea este în principal asociată cu neputinţa şi urâţenia şi doar în societăţi destructurate (cum este a noastră acum) bătrâneţea este privită cu dispreţ şi teamă, ca un verdict nemilos. Gândeşte-te puţin cum se simte o româncă de 50 de ani şi cum arată ea, şi acum compară cu o nemţoaică de tot atâţia ani.

Civilizaţia occidentală consumeristă se teme de bătrâneţe pentru că de la vârsta la care suntem suficient de mari cât să înţelegem ce vedem la televizor, auzim despre ridurile nedorite, problemele cu prostata, reumatism, osteoporoză, menopauză şi simptomele ei etc. Desigur, comercianţi de tot felul, laboratoare, experţi, imperii farmaceutice şi cosmetice, toate sunt aici ca să ne spună ce probleme avem şi mai ales că ei deţin soluţiile la aceste probleme.

Primul rid pe faţa unei femei apare în general după 30 de ani (media este de 37), dar de obicei intrăm în panică pe la 25 de ani, iar atunci găsim la îndemână cremele anti-îmbătrânire 25+…

Când începi să îmbătrâneşti?

Atunci când „arunci prosopul” şi te dai bătută. Iată ce ar trebui să te pună pe gânduri şi să te facă să iei măsuri urgent:

– Începi să pleci urechea la remarci de genul „la vârsta ta, aşa ceva e de neimaginat!” şi te gândeşti că au ei dreptate, ceilalţi… trebuie că văd ceva ce ţie îţi scăpa!

– Alegerile tale sunt influenţate de factorul „adecvat vârstei”. Oricât de mult încearcă cei care au ceva de vândut să te înghesuie la grămadă în targetul lor conjunctural, ce rost are să renunţi la propriile preferinţe doar fiindcă un designer ambiental îţi spune că tonurile de brun şi kaki sunt excelente pentru „femeile sofisticate care ştiu ce vor” (în traducere liberă, „nu mai sunteţi fetiţe, aşa că adio pasteluri, bună ziua tonuri neutre!”).

– Renunţi treptat la din ce în ce mai multe plăceri „egoiste” (adică micile răsfăţuri pe care nu ţi le refuzai până anul trecut).

– Te gândeşti din ce în ce mai mult la nevoile altora şi din ce în ce mai puţin la nevoile şi priorităţile tale.

– Intri într-o frenezie a cosmeticelor, cumpărând tot ce are „anti-aging” scris pe el.

– Orice sursă de plăcere devine cenzurată de grija consecinţelor. Astfel, îţi schimbi dieta, şedinţele de shopping  se scurtează şi se răresc. NU mai faci lucruri pentru că aşa îţi place, ci analizezi îndelung înainte, atât de îndelung că trec ocaziile pe lângă tine…

Toate aceste acte de renunţare la tine însăţi se întimpăresc pe chipul tău sub formă de riduri, rozacee, pete şi tot ce NU îţi doreai să vezi vreodată.

Bărbaţii nu renunţă la rolul lor de cuceritori. Iar dacă ei n-o fac, de ce să renunţăm noi la cochetărie?

Ai observat desigur că există femei care par a fi imune la trecerea timpului. Coco Chanel spunea că fiecare femeie are vârsta pe care o merită şi evident că nu se referea la puterea magică de a opri efectiv timpul, ci la refuzul unei femei de a se privi ca un fruct care putrezeşte în mult mai puţin timp decât i-a trebuit ca să se coacă.

Sursa tinereţii

Tinereţea nu vine nici din fiolele cu toxina botulinică, nici din moleculele de acid hialuronic. Poţi să le foloseşti însă, constatând cu disperare că semnele bătrâneţii revin iar şi iar. Tinereţea vine din refuzul tău de a crede că distracţia se termină după 25 de ani, că frumuseţea dispare după 30 de ani şi că după 50 începe numărătoarea inversă până la pensie sau moarte, care-o veni prima…

Bunicile noastre munceau zi-lumină, erau prima generaţie de femei cu dublă carieră, adică erau şi soţii şi mame, dar şi angajate; cu toate acestea, îşi păstrau prospeţimea tenului şi agerimea minţii până la final, fără a avea la dispoziţie creme, seruri, fiole şi injecţii.

Este adevărat că timpul trece ireversibil şi că lasă urme pe chipul oricărei femei, dar nu ai absolut niciun motiv să simţi că meriţi să fii mai puţin fericită la 55 de ani ca la 15. Chiar dacă mergi prin parc şi un puşti de 6 ani îţi spune „babă”. Pentru el, şi fetele de la gimnaziu sunt „babe”.

Ca femeie, mai trebuie să te împaci şi cu gândul că pe chipurile bărbaţilor, anii nu se văd aşa de bine. Explicaţia e simplă: Chiar dacă şi bărbaţii trăiesc în aceeaşi lume şi în aceleaşi condiţii ca noi, atitudinea lor este diferită – pentru ei, totul este o provocare sau o joacă. NU suntem tot noi cele care constatăm, uneori exasperate, că bărbaţii rămân nişte copii, chiar dacă unii dintre ei sunt şefi de stat şi neurochirurgi?

În concluzie, eşti bătrână atunci când te simţi astfel, când iei decizia personală de a înceta să te mai bucuri de timpul care ţi-e dat în această lume şi devii doar cineva care aşteaptă să i se întâmple lucruri, să îşi facă datoria şi atât, să vină pensia, apoi moartea.

Te-ar deranja ridurile dacă ai avea pe cineva care să îţi spună cât eşti de frumoasă? Te-ar supăra că trece vremea dacă te-ai bucura de sănătate şi bună-dispoziţie mereu?

Foto:
Shutterstock

Influencerii de pe Instagram au descoperit Cernobîlul, iar acum pozează sexy în zona de excludere

Influencerii de pe Instagram au descoperit Cernobîlul, iar acum pozează sexy în zona de excludere