Salina Slanic Prahova

Calatoream cu sotul meu spre munte, impreuna cu noii nostri prieteni japonezi – un el si-o ea tineri si simpatici. Vroiam sa le aratam din “frumusetile patriei”.
Discutia, centrata de un timp asupra masinilor. Ei bine, da, putem fi mandri ca avem si-n Romania masini bune. Inclusiv japoneze!… A, si ati vazut fimul ala, continuare la “Fast and furious” facut in Japonia? “Tokyo drift”! Exact, Tokyo drift, derapaje la Tokyo, prin parcarile lor spiralate si supraetajate… (Ce bine c-am gasit subiect de conversatie!… )

Cand… suna telefonul. E prietena noastra comuna, care doreste sa stie cum ne merge. Bine, bine, ii ducem la Sinaia, Pelesul, Pelisorul, ce poti sa le arati unor straini…? De ce nu va duceti si la Salina? Salina Slanic Prahova?… Hmmm… Nu ne-ar fi trecut prin cap. Imi amintesc ca prin ceata… Cred ca n-a fost copil pe vremea lui “Ceasca” sa nu fi mers in excursie la salina.

O cusca scartaietoare pe post de lift, o senzatie de presiune in urechi, niste statui din sare pe care le lingeam ca sa ne enervam invatatoarea… Haidem! Ar putea fi interesant. Noi, curiosi de o revedere “dupa 20 de ani”, ei curiosi oricum. Ca-n Japonia nu-s saline. A naibii dezvoltare economica pentru o tara fara resurse naturale ca a lor…

Deci, prima la dreapta! Si… interesant, intr-adevar. Drumul se schimba brusc. O data parasit DN1 e ca si cum te-ai intoarce in timp. Parca si culorile trec de la vii si stralucitoare la griul acela de pe vremuri. O alta Romanie, alta decat cea din poze, alta decat Bucuresti pe arterele principale sau mediatizatul DN1. Case sarace, cu gardul stramb, oameni simpli, cu haine ponosite.

Mi se pare mie sau parca a intrat soarele in nori? Prezenta oaspetilor nostri ne ascute sensibilitatea, “oare cum li s-o parea lor?”… Cand si cand, dar nu prea des, o casa frumoasa ca din reviste, a primarului sau a vreunui roman care a muncit prin straini pe bani multi. Japonezii nostri – cu ochii mari, scoteau exclamatii de uimire si tacaneau din aparatele de pozat.

Prima caruta i-a extaziat. Vehicol romanesc, de un cal putere, am dat-o noi pe gluma. O cireada de vaci i-a scos pe fereastra pana la brau. “Sugooooiii! Safari park mitai!!!” Uimirea i-a facut sa uite de engleza. Nu le aveam noi cu japoneza dar “safari park” stiam ce-nseamna.

Probabil ca pentru ei legatura dintre vaca si laptele din supermarket nici nu mai exista, iar animale au doar la gradina zoologica… Mda, arata ca in Africa, dar uite acolo! Un stegulet mic al Uniunii Europene flutura curajos pe o cladire cenusie cu geamuri murdare pe care scrie “Camin Cultural”…

Urmatorul carutas era pus pe glume. Ca sa faca pe interesantul a dat bice cailor exact cand incepeam sa-l depasim, asa ca pentru un moment parea ca ne intrecem. “Ce ziceati de Tokyo drift? Ia uite aici, Romanian drift!!!” Am ras toti atat de tare ca nu ne-a mai ramas nici o urma de stanjeneala. La urma urmei, asta este tara noastra, asa e ea, noi o iubim oricum. Cat despre ei… treaba lor. Daca vor vacanta glamour altadata sa mearga la Paris!

In Slanic n-am gasit salina imediat. Am cerut indicatii si am ajuns dupa cateva intortocheli. Vazusem de curand “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”. Zona in care se afla intrarea in salina putea sa fie cu succes decor pentru un film ca acesta, sau ca altele despre Romania dinaite de Revolutie.

Foto: Shutterstock

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe unica.ro
Eva.ro
Loading...
Recomandari
Evz.ro
Doctorul Zilei
Glamour
Elle
Sfatul Medicului
Viva.ro
Mai multe din Sănătate
Vă recomandăm: