Unica, decembrie 2007: Revolutia de satin

Nu e nicio greseala in titlu. Nu la revolutia pragheza din 89 voiam sa ma refer, cea numita “de catifea”, ci la o alta revolutie, ce a avut loc in decembrie 97, in Bucuresti. Intamplator sau nu, punctul de pornire coincide cumva cu cel al Revolutiei din 89 (aceea cu teroristii, securistii si masele de manevra): Piata Universitatii, dar nu in exterior, ci intr-o cladire: cea a Teatrului National.
E 17 decembrie 1997 si e pentru prima data in viata mea cand urc pe scena Nationalului bucurestean. Fac parte din echipa redactionala a primului numar al revistei Unica, o revista cum nu s-a mai vazut pana in acest moment pe plaiurile mioritice. E frumoasa, are niste articole cum nu stiam ca se pot scrie si niste fotografii care nu credeam ca se pot face la noi. Tiparul, ce-i drept, e facut in strainatate, iar tanara Unica e splendida: are culori vii, e matasoasa, e lucioasa, dintr-o hartie satinata, si coperta e lacuita. Iar lansarea e fastuoasa, asa cum merita o revista glossy. Instinctual cumva, am simtit ca sunt parte a unui moment istoric. Asa si era: odata cu aparitia Unica, s-a declansat ceea ce mie-mi place sa numesc “Revolutia de satin”: o miscare lucioasa si fina, ca o revista “up-market” pentru femei.
In acel moment nici un cunosteam cuvantul “glossy”, dar poate ca tocmai de aceea am trait mai intens bucuria aparitiei primei reviste de calitate, gandita si muncita 100% in Romania. Facuta cu idei romanesti, cu vedete romanesti, cu redactori si graficieni romani. Vedeta primei coperte a fost Laura Badea. Dupa cinci ani de Unica, ne-a facut placere sa o avem din nou pe coperta. La aniversarea a 10 ani, i-am luat un interviu, pe care te invit sa-l citesti. Destinul Laurei e cumva asemanator cu cel al revistei: a crescut profesional, are o casnicie fericita, iar dupa zece ani e tot frumoasa si a capatat o distinctie si o intelepciune aparte.
Azi e 13 noiembrie 2007. Sunt mai mult de zece reviste glossy, mai mult sau mai putin romanesti, pe piata. Unica este in continuare ocupanta unuia dintre locurile de frunte si in privinta numarului de exemplare vandute si a numarului de cititoare. Istoria glossy continua sa se scrie sub ochii mei.
Dupa zece ani ma bucur ca, si datorita Unica, tu ai devenit alta: mai frumoasa, mai pretentioasa, mai ingrijita, mai informata, mai toleranta, poate.
Pentru Unica, e un moment de bilant aniversar. Pentru tine, e momentul sa fii partasa la sarbatoarea noastra. Asa ca, de ziua noastra, iti daruim din suflet: o trusa cu accesorii de machiaj pe care o gasesti inserata pe tot tirajul, previziuni astrologice despre cum va merge relatia ta anul viitor, 10 pagini cu propuneri de cadouri de sarbatori, dintre care te invitam sa castigi nu mai putin de o suta de obiecte si, nu in ultimul rand, o retrospectiva a ultimilor 10 ani, din perspectiva Unica. O perspectiva din care ai facut si inca faci si tu parte.
La multi ani Unica!
La multi ani cititoarelor Unica!

Nu e nicio greseala in titlu. Nu la revolutia pragheza din 89 voiam sa ma refer, cea numita “de catifea”, ci la o alta revolutie, ce a avut loc in decembrie 97, in Bucuresti. Intamplator sau nu, punctul de pornire coincide cumva cu cel al Revolutiei din 89 (aceea cu teroristii, securistii si masele de manevra): Piata Universitatii, dar nu in exterior, ci intr-o cladire: cea a Teatrului National.

E 17 decembrie 1997 si e pentru prima data in viata mea cand urc pe scena Nationalului bucurestean. Fac parte din echipa redactionala a primului numar al revistei Unica, o revista cum nu s-a mai vazut pana in acest moment pe plaiurile mioritice. E frumoasa, are niste articole cum nu stiam ca se pot scrie si niste fotografii care nu credeam ca se pot face la noi. Tiparul, ce-i drept, e facut in strainatate, iar tanara Unica e splendida: are culori vii, e matasoasa, e lucioasa, dintr-o hartie satinata, si coperta e lacuita. Iar lansarea e fastuoasa, asa cum merita o revista glossy. Instinctual cumva, am simtit ca sunt parte a unui moment istoric. Asa si era: odata cu aparitia Unica, s-a declansat ceea ce mie-mi place sa numesc “Revolutia de satin”: o miscare lucioasa si fina, ca o revista “up-market” pentru femei.

In acel moment nici un cunosteam cuvantul “glossy”, dar poate ca tocmai de aceea am trait mai intens bucuria aparitiei primei reviste de calitate, gandita si muncita 100% in Romania. Facuta cu idei romanesti, cu vedete romanesti, cu redactori si graficieni romani. Vedeta primei coperte a fost Laura Badea. Dupa cinci ani de Unica, ne-a facut placere sa o avem din nou pe coperta. La aniversarea a 10 ani, i-am luat un interviu, pe care te invit sa-l citesti. Destinul Laurei e cumva asemanator cu cel al revistei: a crescut profesional, are o casnicie fericita, iar dupa zece ani e tot frumoasa si a capatat o distinctie si o intelepciune aparte.

Azi e 13 noiembrie 2007. Sunt mai mult de zece reviste glossy, mai mult sau mai putin romanesti, pe piata. Unica este in continuare ocupanta unuia dintre locurile de frunte si in privinta numarului de exemplare vandute si a numarului de cititoare. Istoria glossy continua sa se scrie sub ochii mei.

Dupa zece ani ma bucur ca, si datorita Unica, tu ai devenit alta: mai frumoasa, mai pretentioasa, mai ingrijita, mai informata, mai toleranta, poate.

Pentru Unica, e un moment de bilant aniversar. Pentru tine, e momentul sa fii partasa la sarbatoarea noastra. Asa ca, de ziua noastra, iti daruim din suflet: o trusa cu accesorii de machiaj pe care o gasesti inserata pe tot tirajul, previziuni astrologice despre cum va merge relatia ta anul viitor,  10 pagini cu propuneri de cadouri de sarbatori, dintre care te invitam sa castigi nu mai putin de o suta de obiecte si, nu in ultimul rand, o retrospectiva a ultimilor 10 ani, din perspectiva Unica. O perspectiva din care ai facut si inca faci si tu parte.

La multi ani Unica!
La multi ani cititoarelor Unica
!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe unica.ro
Jurnalul.ro
Observator.tv
Eva.ro
Loading...
Recomandari
Evz.ro
Doctorul Zilei
Glamour
Elle
Sfatul Medicului
Viva.ro
Mai multe din Editorial
Vă recomandăm: