Competiţia, un mod de a motiva copilul

De Revista Unica pe

Competiţia e un mod excelent de a motiva un copil. Cu o condiţie însă: cel mic să-şi dorească să performeze, iar tu să nu-l cerţi pentru eşecuri şi să nu-l compari în permanenţă.
Competiţia exercită asupra copilului o presiune ca el să performeze cât mai bine. Un copil este în general  ataşat de părinţii săi şi, prin urmare, îşi va dori să îi impre-sioneze. De asemenea, va sesiza cât de mult se bucură părinţii când se pot lăuda cu succesele lui, cum vorbesc despre ele cu mândrie. O altă nevoie emoţională de bază a copilului este să primească atenţia părinţilor săi. El va tinde să uite de nevoile de joacă şi chiar de somn, pentru a-i determina pe părinţii săi să se raporteze la el ca la un adult.

Competiţia are sens…

Dacă stima de sine a copilului este bună, competiţia are mai multe efecte benefice pentru
dezvoltarea intelectuală, cu condiţia să îi aducă beneficii reale. De exemplu, dacă învaţă pentru un concurs, dar apoi uită aproape tot, pentru că informaţia e nefolositoare, efortul va fi inutil. Recompensa va fi de moment. Competiţia are sens când  oferă un context în care copilul să fie motivat să îndeplinească anumite activităţi. Cu timpul, e esenţial ca educaţia să se focalizeze pe dezvoltarea unei motivaţii intrinseci, iar copilul să fie ajutat să-şi descopere propriile nevoi şi valori şi să îşi dorească performanţe pentru că-i place o activitate în sine.

… şi contrasens

Dacă relaţia cu părinţii nu este bună, copilul va refuza să obţină rezultate bune, chiar dacă ar putea. El anticipează că performanţele sale slabe îi vor supăra pe părinţi şi le foloseşte ca modalitate de a-i domina. De fapt, arată că nu se simte înţeles şi se răzbună pentru lipsa de empatie a părinţilor. Aşadar, dacă ai un copil care îţi reproşează că nu îţi pasă cu adevărat de el, ci de rezultatele lui, ar trebui să rămâi un pic pe gânduri. Este posibil oare să-ţi doreşti să obţii, prin copilul tău, stima pe care nu ştii să o obţii
în rândul colegilor, prietenilor sau chiar al familiei? Te lauzi cu inteligenţa sau frumuseţea lui? Te plângi de problemele pe care ţi le face? Dacă tinzi să vorbeşti mai mult de jumătate din  conversaţie despre copil, probabil că pui prea multă presiune asupra lui. Competiţia ajută la dezvoltarea unor abilităţi importante: copilul învaţă să-şi formuleze scopurile, să le încadreze în timp şi să susţină motivaţia şi voinţa pentru atingerea lor. De exemplu, dacă va participa la un concurs de matematică, el va şti data şi locul concursului, temele de pregătit, care sunt competitorii principali.

Competiţie şi cooperare

În dezvoltarea copiilor sunt bine venite competiţiile între echipe. Făcând parte dintr-o echipă, ei sunt motivaţi să obţină rezultate cât mai bune, însă nu sunt lăsaţi să uite valorile cooperării cu ceilalţi. În echipă vor afla că depind de realizările celorlalţi, de abilităţile de a comunica şi de a colabora. Vor înţelege, din propria experienţă, că nimeni nu e bun la toate,  că sarcinile trebuie împărţite între membrii grupului, că cineva trebuie să aibă grijă să coordoneze activitatea de grup, că orice conflict scade performanţa întregului grup şi reprezintă o irosire a timpului şi a resurselor. Cercetările arată un declin al stimei de sine în trecerea de la copilărie la adolescenţă. În mare parte, declinul e determinat de sistemul educaţional şi comparaţiile repetitive defavorabile cu colegii de aceeaşi vârstă.

Controlează-ţi tonul

Frica de eşec este unul dintre efectele nesănătoase ale unui mediu competitiv. Dacă ai un copil isteţ şi cu multe abilităţi, însă se descurajează uşor şi este anxios înainte de examene, mai ales dacă acestea presupun examinarea de către necunoscuţi, atunci gândeşte-te la modalităţi de a-l ajuta să se evalueze corect şi realist. Explică-i că nimeni nu este perfect, că toată lumea face uneori greşeli şi supraveghează-ţi tonul cu care îi vorbeşti când greşeşte. Dacă îţi descarci frustrările asupra lui folosind ca pretext un rezultat prost, opreşte-te, fiindcă îţi „antrenezi“ copilul pentru o viaţă trăită sub stresul de a nu face vreo greşeală şi de a nu supăra pe cineva. Iar problemele reale, ale tale sau ale lui, nu se vor rezolva în acest fel!

Dezvoltă abilităţile de leadership

Aceste însuşiri latente sunt certe dacă observi, la un copil, frecvent câteva dintre următoarele comportamente
► ia iniţiativa şi acţionează fără să aştepte ajutor sau încurajări externe;
► nu se lasă descurajat de eşecuri, ci devine chiar mai motivat şi mai ambiţios în competiţiile viitoare;
► manifestă dorinţa de a-i ajuta pe cei care au performanţe mai slabe;
► se poartă mai matur decât ceilalţi copii de aceeaşi vârstă şi preferă să studieze în loc să se joace.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro