Salvaţi-o pe Irina Columbeanu!

De Alin Ionescu, pe

În mediul intelectual pe care l-am frecventat în copilărie şi adolescenţă divorţul era un tabu iar familia un soi de modul spaţial în care…
… odată intrat, te mai dai jos doar odată ce ai ajuns la destinaţie. Iar destinaţia asta e undeva la capătul vieţii şi al fericirii personale, acolo unde laşi în urmă copii, nepoţi şi, slavă Domnului, poate şi strănepoţi.

Dramele domestice, ţinute sub control de ochii lumii

Cu toate astea, în urechi mi-au răsunat tot timpul poveşti triste, auzite prin vecini sau atunci cînd rudele veneau în vizită şi beau cafele, despre drame domestice ţinute sub control de ochii lumii, cel mai adesea de dragul copiilor, dar şi din alte motive, mai mult sau mai puţin inteligibile, mai ales pentru cei mai puţin iniţiaţii în dramele conjugale.

Pe nesimţite, ca un nor pe care-l vezi mergînd pe cer, moravurile s-au schimbat şi divorţul a devenit un fel de schimbare a locului de muncă. Tensiunea şi deranjul emoţional din jurul divorţului contemporan par mai degrabă similare cu stresul reangajării decît cu distrugerea unui cămin.

Fiecare cuplu are logica lui internă

Nu vreau să spun că e mai bine sau mai rău că se întîmplă aşa. Fiecare cuplu are logica lui internă în care nu pot pătrunde musafirii nepoftiţi şi tocmai de aceea un divorţ este o chestiune pur privată. Totuşi, divorţurile publice, practicate de cuplurile mondene au calitatea de a arăta ca nişte meciuri de fotbal, în care avocaţii, rudele şi martorii se împart în echipe şi sar la bătaie în faţa publicului.

Singurele victime în tot acest circ care are mize clare, adică banii, bunurile şi vanitatea, sînt copiii. Urăsc să aud formula juridică „minori” atunci cînd e vorba de copii implicaţi în astfel de litigii. Am văzut de curînd cîteva imagini din marea divorţeală de la Izvorani şi m-a întristat faţa blurată a fetiţei celor două vedete de carton presat.

… ca să nu sufere copiii

Mi-am imaginat tulburarea emoţională la care este şi va fi supus acest copil, la stresul pe care-l va resimţi în faţa interogatoriilor psihologilor care vor decide în ce echipă s-o distribuie, a mamei sau a tatălui, şi la urmele groase şi adînci pe care le-ar putea lăsa tot acest scandal declanşat de părinţi în sufleţelul ei moale ca lutul. Mi-am reamintit bîrfele femeilor din copilăria mea, la şueta cărora care trăgeam cu urechea în timp ce ele îşi beau cafeaua bîrfind domol cîte-o familie în care soţii, deşi nu se mai înţeleg, nu se despart ca să nu sufere copiii. Or fi avînd şi ei dreptate.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!