Cum ne cicălesc femeile

De Alin Ionescu, pe

O femeie, pe lângă faptul că e sensibilă şi romantică, deosebită în tot ce face, gândeşte şi spune, mai are o calitate teribilă: repetă…
… insistent o singură rugăminte, dar într-o multitudine de registre vocale şi emoţionale până când îşi atinge scopul.

Responsabilizare sau cicăleală?

În termenii noştri, ai bărbaţilor, genul ăsta de comportament se numeşte cicăleală. În termenii lor se numeşte „responsabilizare”. E aici o joacă de-a Tom şi Jerry, care adesea degenerează în adevărate dezbateri metafizice, dezbateri ce se pot sfârşi chiar şi cu desfăşurări de trupe pe linia de apărare a redutei liniştii tale pe care ea atacă la baionetă cu încăpăţânarea unui roşior care voia să cucerescă Plevna.

În general, litigiul începe cu o aluzie scurtă, aparent nevinovată, referitoare la un proiect faraonic. Ceva de genul: „M-am gîndit că ar trebui să zugrăvim bucătăria.” Evident că încuviinţezi cu jumătate de gură şi amâni pentru primăvara următoare. Gândul şantierului te înspăimîntă. Ştii că ea nu vrea doar să zugrăvească, ci să schimbe faianţa, chiuveta, robineţii, mobilierul, corpurile de iluminat, totul.

Artileria uşoară: o vizită la Ikea

Scanezi scurt memoria şi găseşti acolo amintirea unei discuţii la care ai asiatat în care ea discuta lejer, la o cafea, cu o prietenă pe tema „Cum arată o bucătărie perfectă?”. După acea primă punere a problemei începe o campanie lungă în care aluziile se înmulţesc.

Urmează atacul cu artileria uşoară ceea ce înseamnă că în drum spre munte se propune o vizită inopinată la Ikea, că primeşti link-uri pe mail cu poze de bucătării superbe sau că auzi, în treacăt,  poveşti de succes despre bucătăriile unor cunoscuţi, care arată excelent.

„Nu există tranşeu unde să te poţi ascunde de cicăleală”

În final, după vreo lună, începe bombardamentul cu artileria grea în timpul căruia urechile îţi ţiuie toată ziua la auzul cuvântului „bucătărie”. Nu există tranşeu unde să te poţi ascunde de cicăleală astfel că, după cîteva zile de suferinţă cedezi şi ridici batista albă în vânt.

Promiţi solemn că a doua zi îi vei suna pe meşteri. Dar de ce a doua zi, vine replica. Sună-i acum! Şi-i suni, fireşte, doar eşti un om responsabil, nu?

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!