De multe ori, „niciodată” înseamnă „mai târziu”

De Flavia Jurca pe 15 iunie 2010

Multă vreme am crezut că „niciodată să nu spui niciodată” este doar un titlu de film cu James Bond cu priză la public. La un moment dat, am constatat că a fost…
… motto-ul meu multă vreme.

Probabil ceea ce am trăit, auzit, citit şi văzut m-a făcut să fiu aşa, dar până de curând am fost genul de om care vede lucrurile în alb şi negru, fără nuanţe de gri (ce să mai vorbim de culori!) În ceea ce numesc eu „tinereţile mele revoluţionare” am considerat, cu… aroganţa specifică tinereţii, că eu ştiu mai bine ce e important în viaţă şi ce e cel mai bine pentru mine. Astfel, dădeam nenumărate verdicte oricui stătea să mă asculte: „Niciodată nu aş face X! Mi se pare scandalos ce fac Y şi Z!”

Tot pe atunci, credeam că o cameră cu o saltea în colţ, dar plină cu CD-uri, e tot ce îi trebuie unui om ca să fie fericit. Azi visez la o casă în 3D, văd arhitectul aplecat asupra planşei cu releveul, mostrarul de culori şi texturi pentru podele, pereţi şi perdele etc. Oare e bine să visezi concret?

Îmbătrânirea ca renuţare

Acest articol este despre o latură neliniştitoare a îmbătrânirii; nu cea legată de ridurile feţei, care sunt inevitabile, nu problema efectelor psihologice ale schimbărilor de prefix. Multe persoane din jur îmi spun, cu ostilitate, că sunt obsedată de îmbătrânire şi urâţenie. Urâţenia este relativă şi prea generală ca idee… îmbătrânirea are însă câteva caracteristici care nu pot decât să mă îngrijoreze: cu trecerea timpului, am devenit mai dispusă la concesii şi compromisuri, mai materialist-pragmatică şi mult mai cinică.

Faţă de acum zece ani, când chiar credeam că aproape totul îmi stă în puteri, acum ştiu că, deşi pot face multe lucruri, unele sunt de neatins. Mă surprinde cât de radical m-am schimbat, faţă de ciudăţenia care eram in liceu, ascultând muzici obscure şi citind Nietzsche şi Cioran… Acum culoarea mea preferată e rozul şi plâng la scenele cu nunţi din filme.

E mai bine acum, să regret schimbarea sau s-o salut?

Concesii pentru tine, concesii pentru alţii

Èšie ţi s-a întâmplat să spui: „Eu niciodată n-o să…” pentru ca mai apoi, peste luni sau chiar ani, să te surprinzi făcând exact acel lucru? De multe ori, te gândeşti la cea care ai fost ca la o persoană care trăieşte înăuntrul tău, de care te înstrăinezi tot mai mult? Sau poate, dimpotrivă, îţi e dor de cea care erai, dar îţi înăbuşeşti sentimentul, pentru ca prezentul să semene prea mult cu o constrângere?

Ne schimbăm oare pentru că evoluăm, devenim mai înţelepţi sau pentru că învăţăm să facem concesii? Sper doar că fiecare dintre noi ştie unde să tragă linia între concesie avantajoasă şi renunţare.  Am văzut atâtea şi atâtea prietene care au renunţat conştient la cariere pentru a se mărita şi a sta acasă cu copiii. Acum se uită în jur şi şi-ar dori să guste succesul, dar este prea târziu să se gândească la ele odată ce altcineva este prioritatea lor numărul 1. Invers, am văzut femei de carieră care s-au trezit prea târziu că au ratat o serie de experienţe, altele decât cele profesionale, care le-ar fi îmbogăţit viaţa.

Este cu atât mai dificil să te decizi ce vrei pentru tine însăţi în condiţiile în care de la femei se aşteaptă o doză enormă de autosacrificiu în favoarea intereselor altora. Precis cunoşti şi tu cazuri de femei care au renunţat la independenţa proprie ca să aibă grijă de altcineva… iar dacă nu ţi se pare nimic în neregulă cu asta, gândeşte-te că unui bărbat nu i se cere să renunţe la propria viaţă pentru a îngriji pe cineva, fie el părinte sau copil.

Nu este nimic rău în a face concesii şi nici sacrificii, atâta vreme cât o faci pentru a-ţi urma un vis. Ceea ce mi se pare trist este faptul că multe dintre noi facem concesii doar pentru a supravieţui. Ne schimbăm renunţând la părţi din noi la care ţinem de fapt, ca să ne adaptăm sau ca să ne facem acceptate, nu ca să evoluăm pe drumul care ne surâde cel mai mult. Iată de ce îmbătrânirea nu e un gând chiar aşa de uşor de suportat.

Foto: Shutterstock

Andreea Berecleanu a dezvăluit care este secretul unei vieți de cuplu fericite

Andreea Berecleanu a dezvăluit care este secretul unei vieți de cuplu fericite