Un vis spulberat: câştiguri uşoare pe timp de criză

De Flavia Jurca pe 17 decembrie 2009

Atunci când Ion Cristoiu era director la Evenimentul Zilei, era o ştire despre un şomer care se oferea să latre prin curte în locul câinelui. Nu mai e mult şi va exista şi această meserie.
A devenit din ce în ce mai greu pentru studente şi proaspete absolvente să îşi găsească un loc de muncă, mai ales unul care să contribuie la planurile lor de carieră pe termen mediu şi lung. Criza a plasat mingea în terenul angajatorilor, care îşi permit să fie extrem de pretenţioşi, chiar capricioşi.

Unii însă fac oferte care exploatează în mod vădit nevoia multor tinere de a avea o sursă de venit propriu fără a-şi sacrifica tot timpul de care dispun.

Am stat de vorbă cu câteva studente, prietene apropiate, care mi-au relatat cu lux de amănunte, aventurile lor în încercarea de a-şi găsi un job, fie el şi part time. Nu banii sunt principala motivaţie, ci necesitatea experienţei acumulate, un atu inestimabil pentru orice CV în România. 

Plimbător de câini, dublură de Sandra Bullock



Lori e studentă la Pictură. Ocazional, pictează camere de copii la comandă şi desenează manga cu o uşurinţă uimitoare, ai zice că mâna ei e în fast-forward atunci când desenează.

Îşi caută de ceva vreme un job part time şi a găsit câteva. Idealistă, s-a gândit mai întâi să facă ceva care i-ar şi plăcea. „Era un anunţ al unei persoane care avea nevoie să îi fie plimbaţi câinii. Banii erau mai puţin decât aş fi vrut, iar cerinţele erau exagerate la banii oferiţi. Persoana care a dat anunţul era un mitocan şi m-a bruscat din prima. Nici măcar contract nu a vrut să îmi facă. Aşa că… nu mai plimb câini. Nu e ca în filme, unde văd că unii americani chiar trăiesc din asta. Dacă ai nevoie să îţi plimbe cineva câinii, de ce l-ai plăti prost?” spune Lori. „Poate plec cu ei şi nu îi mai vezi!”

Redactor la infinit



Dacă plimbatul de câini ca în filmele cu Sandra Bullock nu a mers, Lori şi-a zis că ar putea să scrie, aşa că s-a înscris pe un site care dăduse anunţ că angajează tineri pasionaţi de scris. Ea voia să scrie pe teme de modă, frumuseţe, animale de companie, casă şi grădină. Până când a aflat că plata se face la mia de cuvinte sau la mia de accesări şi este derizorie. 

Limba engleză + abilităţi de comunicare = videochat!



O altă colegă a răspuns unui anunţ care suna cam aşa: „Căutăm tinere ambiţioase, comunicative, cunoscătoare de limba engleză, pentru un post de communications manager şi PR officer. Compania noastră are exclusiv parteneri străini.” Traducerea, după o expediţie la faţa locului? „Firmă de videochat, căutăm fete dispuse să se dezbrace online pentru clienţii străini. În caz că vă faceţi probleme, să ştiţi că site-urile noastre nu pot fi accesate din România.”

Paraziţi online 



Cea mai dubioasă aşa-zisă ofertă este cea a pseudo-concursurilor şi a job-urilor part time care presupun asocierea la un site sau brand care parazitează bloguri, mailuri, conversaţii de messenger, wall-ul de pe Facebook…

Practic, munca nu constă în altceva decât în a aduce vizite unui anumit site. Banii cei mulţi şi atrăgători nu vin decât de la câteva milioane de accesări în sus, iar până acolo, ajungi să te cerţi cu familia şi să îţi pierzi toţi prietenii. În definitiv, de câte ori poţi să vizitezi acelaşi site cu doar şase produse doar de dragul unei prietene? 

MLM sau TNT pentru carieră?



Nu cred că există femeie care să nu fi fost abordată de un membru al unei reţele de MLM. În ultima vreme au răsărit mai ceva ca ciupercile după ploaie, iar Ioana a făcut greşeala să se lase convinsă de un astfel de reprezentant. „M-au ameţit de cap, mi-au vorbit despre viitor, bani mulţi făcuţi uşor, posibilităţi nelimitate… aşa că am semnat! Am dat mai mult de 2000 de lei noi pe traininguri, seminarii şi DVD-uri… şi nu am câştigat nici un sfanţ!”


Problema cu reţelele MLM e că sunt suprasaturate şi, înainte să ajungă la tine, tot restul lumii s-a înscris deja. Nouă, femeilor, ni se pare mai suspect să cumpărăm cosmetice vândute de o prietenă, pentru că românii consideră că prietenilor poţi să le ceri favoruri şi să nu îi plăteşti.

Niciuna dintre aceste ocupaţii poate fi considerată o cale sigură şi promiţătoare de a avea o carieră solidă sau măcar banii cu nemiluita pe care anunţurile îi promit. Singurul lucru pe care îl poţi învăţa este că oamenii nu sunt niciodată exact cum ţi-i imaginezi tu. NU sunt neapărat mai răi, dar nu au aceleaşi valori ca tine, aşadar o doză generoasă de prudenţă e mereu binevenită şi te fereşte de încurcături pe piaţa muncii. 


Intră chiar acum pe un site de job-uri. Oricare. Vei vedea că se caută două tipuri de oameni: super-specialişti şi oameni care ar putea să facă practic orice pentru un ban în plus. Dacă e să fim răutăcioase, veştile proaste sunt atât pentru tinerii care nu îşi găsesc locuri de muncă, dar şi pentru angajatori.

Piaţa muncii arată din ce în ce mai mult ca un ring de box, în care se înfruntă un pugilist agresiv care loveşte sub centură şi un tip cu burtă, a cărui singură experienţă cu boxul constă în câteva filme cu Stallone.

Prima poză cu Florin Busuioc, după ce a fost externat din spital

Prima poză cu Florin Busuioc, după ce a fost externat din spital