Jurnal de vacanţă – Japonia, izvor de uluire (I)

Ne aşteaptă 11 zile de concediu… Am zburat un total de 14 ore de zbor, cu 6 ore diferenţă de fus orar, deci o zi s-a dus… Ne-au rămas 10 zile de bătut două metropole: Tokyo şi Kyoto.
Înainte să vă detaliez ce facem şi ce experimentăm în fiecare din zilele petrecute aici, trebuie să vă fac partaşi la primul impact! Japonia este de departe ţara paradoxurilor. Şi o să vă dau în continuare câteva exemple.

În Imperiul Soarelui Răsare, soarele răsare la 5 dimineaţa şi apune la 6 după-amiază. Asta se întâmplă vara, căci iarna, seara se lasă încă de pe la ora 4 pm.

Oriunde mergi, oriunde te întorci, totul străluceşte de curăţenie, chiar şi minţile japonezilor par date cu clor pe alocuri…

Nu folosesc deodorant, dar nu miroase niciunul a transpiraţie.

Oraşul pare mai gri şi mai poluat decât oricare altul din lumea asta, dar pe haine nu găseşti nici urmă de murdărie la sfârşitul zilei.

Din când în când se mai sinucid, aşa că le-au pus gărduleţe la metrou ca să nu se mai arunce.

Nu există coşuri de gunoi pe străzi, dar nici gunoaie aruncate. Iar în casele oamenilor gunoiul se sortează, iar ambalajele de plastic se spală înainte de a fi aruncate…

Bărbaţii au părul vopsit şi tapat sau întins cu placa, fără să îi suspectezi de o orientare sexuală diferită. Aşa e moda… Femeile sunt îmbrăcate mai mult decât ciudat. Nu zăreşti decolteuri – nu că ar avea ce să arate –  doar arareori nişte picioruşe dezgolite. Se pare că nu este vorba de pudicitate, ci doar de o groază fantastică că ar putea fi atinse de razele soarelui. Nu admit ideea de bronz şi de pistrui.  

Cum se îmbracă japonezele? Sandale cu toc foarte înalt şi cu două numere mai mari (ca să le poată da jos rapid, conform tradiţiei, când intră în anumite încăperi), colanţi, fustă, 2 – 3 rânduri de bluze, una peste alta, din care cel puţin una este cu mâneci lungi, mănuşi până la cot, pălărie, umbrelă. Dacă se întâmplă ca una din piesele de îmbrăcăminte să lipsească, umbrela este absolut indispensabilă.  

Bărbaţii au, aproape toţi, costume şi cravată şi de asemenea, încălţări în care înoată.

Au toţi telefoane mobile cu clapetă, ultimele modele în Japonia (şi nu mai puţin ciudate), toată lumea le butonează, toţi ascultă muzică la ele, dar nimeni nu vorbeşte la telefon. În mijloacele de transport public este strict interzis să vorbeşti şi credeţi-mă, n-am văzut niciun japonez să încalce această regulă.
   
Căldura este ucigătoare. De fapt umiditarea. Gradul de disconfort este uriaş. Şi ca să înţelegeţi cât de cald este, vă spun că temperaturile de care ne-am “bucurat” în august, în Bucureşti au fost floare la ureche. Te salvează faptul că pe străzi există, din doi în doi metri, automate cu tot felul de răcoritoare. Găseşti foarte greu apa minerală, iar cea plată japoneză are un gust oribil căci conţine diferite arome. M-a salvat apa Vittel care, culmea, este mai accesibilă decât în România.  

Mâncarea, în schimb, este delicioasă. Sushi! Gyoza! Adică pacheţele cu de toate. Apoi, fâşiile din carne de vită. Şi nu mai zic de orezul cu diverse sosuri.

De mâine îţi povestesc cum îmi petrec fiecare zi aici în Japonia – acest izvor nesecat de uluire!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe unica.ro
Jurnalul.ro
Observator.tv
Eva.ro
Loading...
Recomandari
Evz.ro
Doctorul Zilei
Glamour
Elle
Sfatul Medicului
Viva.ro
Mai multe din Divertisment
Vă recomandăm: