Iubirea rabda totul. Dar pana cand?

Sa luam urmatorul exemplu. Ipotetic, fireste. Orice asemanare cu viata reala este pur intamplatoare. Ea si El, indragostiti pana peste cap la inceput. Apoi relatia lor intra pe fagas ” normal”.

Ea renunta, de buna voie si nesilita de nimeni, la visele ei, la aspiratiile ei, pentru o devotiune mai la indemana: cea fata de EL. Sa aibe cea mai gustoasa cina, cei mai bine ingrijiti copii, cel mai confortabil camin… Nu te recunosti? Sa incercam si altfel: sa aibe cea mai ingrijita iubita, cu cele mai trendy haine si cel mai sexy look…

Iar cand el, in ciuda sacrificiilor si afectiunii ei devine din ce in ce mai distant, ea ce face? Isi dubleaza eforturile: se straduieste sa fie si mai draguta, si mai seducatoare, si mai atenta la nevoile lui. Si, din ce in ce mai dispusa sa-i treaca cu vederea greselile. Evident, strategia e fara succes. In cele din urma, relatia se destrama, iar ea ramane dezolata: “Oare unde am gresit?”

Vrem disciplina!


Daca ai fi copil si ai avea de ales intre cele doua mame de mai jos, pe care ai alege-o? Mama 1: te lasa sa mananci oricat de multe dulciuri, chiar daca pe urma nu mai vrei altceva, te lasa sa stai la televizor oricat de tarziu si iti cumpara, imediat, orice jucarie pretinzi, doar ca sa nu te apuci de tipat in magazin. Sau, Mama numarul 2: care nu te lasa sa iesi la joaca pana nu ti-ai terminat lectiile, nu-ti da desert decat dupa mancare si are grija sa fie severa cu obrazniciile tale.

Primul impuls este s-o alegi pe prima, corect? Dar, paradoxal, cea de a doua obtine mai mult respect si chiar mai multa dragoste din partea copiilor ei. Analogic vorbind, multe femei se comporta ca o Mama numarul 1. Iar asta vis-a-vis de iubitii lor. Diferenta e ca o mama, indiferent cum e ea, nu o inlocuiesti. Dar o iubita, da! Bineinteles ca barbatii prefera femeile afectoase, indrijite, grijulii. Nu e nicio indoiala. Dar avem nevoie de limite, de o “disciplina”. Femei sau barbati, avem nevoie de o delimitare clara a ce e bine si ce e inacceptabil intr-o relatie, daca vrem ca aceasta sa ramana vie.

Presurile de sters pe picioare


Multe femei isi fac un motiv de mandrie din devotiunea si altruismul lor. “Am facut atatea sacrificii pentru tine!” e reprosul cel mai des intalnit. Oare chiar asa sa fie? Altruismul adevarat nu reproseaza nimic pe urma. Tu ai dat, el n-a apreciat, nu-i nimic. Se mai intampla. Dar daca esti frustrata si plina de resentimente, acela nu era altruism. Si in ultima instanta, nici iubire. Era doar un troc, foarte subtil: “eu iti dau tot ce vrei, iti tolerez orice magarie, doar ca sa nu ma parasesti”.

Adevarul trist este ca tocmai acele femei sunt parasite. Fiindca lanturile, chiar daca sunt din aur, sunt tot lanturi. Iar oamenii, in general, iubesc libertatea. “Eu i-am oferit atatea, iar el m-a tradat!” plang atatea femei. Nu-i chiar asa, fata draga. Tu te-ai tradat pe tine insati, inainte sa te tradeze el. Ai renuntat singura la ceea ce te facea unica, la idealurile si deciziile tale. De dragul lui… cica. Insa nimanui nu-i plac presurile de sters pe picioare…

Foto: Northfoto

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe unica.ro
Jurnalul.ro
Observator.tv
Eva.ro
Loading...
Recomandari
Evz.ro
Doctorul Zilei
Glamour
Elle
Sfatul Medicului
Viva.ro
Mai multe din Relaţii
Vă recomandăm: