Inedit: Pietrele preţioase, între noroc şi nenoroc

De Lumea Femeilor pe

Au o putere magică pe care şi-o manifestă întotdeauna când interacţionează cu oamenii. Pentru că, asemenea purtătorilor, nestematele sunt corpuri vii. Şi, ca orice corp viu, au şi o poveste interesantă.
Universul se sprijină pe o osie de diamant, scrie Pliniu. Ba nu, pe un soclu uriaş din safir, cred persanii. Se pare că legăturile sau conexiunile care se tot fac între noi, Univers şi pietre preţioase s-au născut o dată cu lumea. Oare nu am aparţinut, cu toţii, la începuturi, regnului mineral?
Frumuseţe: Terapii cu pietre preţioase

Fiecare lună are piatra ei preţioasă

Te-ai născut în octombrie? Poartă opal! În sec. I d.Hr., oamenii erau ferm convinşi că, dacă purtau nestemata corespunzătoare lunii în care s-au născut, totul le va merge foarte bine. Dar poţi experimenta şi nenorocul, ghinionul, nefericirea. Astfel, dacă suntem mândrele posesoare ale unei pietre preţioase, nu este obligatoriu să ne simţim şi confortabil cu ea. Relaţiadintre noi şi aceste corpuri vii poate fi şi de incompatibilitate. Stările de disconfort nu sunt nici scornite, şi nici năzărite. O piatră preţioasă poate „moşteni” şi, implicit, transmite, atât energii pozitive, cât şi energii negative.

Diamantul alungă visele rele, dar poate aduce şi nenoroc

Este piatra la care tânjeşte orice tânără mireasă şi are o poveste spectaculoasă. Dintre toate nestematele, diamantul este considerat simbolul perfecţiunii. În India, este semn al nemuririi, al imortalităţii – „se naşte din pământ sub forma unui embrion al cărui cristal ar reprezenta o stare de maturitate intermediară. Diamantul este matur, cristalul este imatur”, scriu Alain Gheerbrant şi Jean Che¬valier în Dicţionarul de simboluri (Ed. Artemis, ’94).
Machiaj sexy! Inspiră-te din culorile pietrelor preţioase!

Pliniu notează că diamantul este remediu pentru otrăvuri, boli, vise rele şi duhuri. În Evul Mediu, oamenii înstăriţi purtau această piatră pentru a se apăra de ciumă. Atunci însă când diamantul este imperfect, el nu poate aduce decât nenoroc celui care-l poartă.

Purificarea alungă ghinionul

Şi-n jurul rubinului s-au ţesut istorioare fascinante. În vremuri imemoriale, domniţele doritoare de tinereţe veşnică obişnuiau să-şi frece pielea pentru a opri astfel, credeau ele, procesul îmbătrânirii. Rubinul avea şi calităţi profetice, se considera în Evul Mediu. Atunci când persoana care-l purta era în pericol, acesta devenea şi mai închis la culoare. De unde vin aceste convingeri? Din credinţa că, purtându-le, oamenii aveau certitudinea că preiau ceva din puterea lor, din perfecţiunea lor, din frumuseţea lor.
Ele aveau rolul şi, mai ales, sensul pe care-l aveau totemurile (obiecte-protectoare pentru triburi) în culturile primitive. De exemplu: dacă un animal era considerat totem, vânarea lui era interzisă. O dată ucis, forţa şi calităţile lui transferate asupra tribului erau distruse. Aşa cum, dacă o piatră preţioasă a fost furată şi apoi oferită în dar, toate energiile negative şi nefirescul cu care s-a intrat în posesia lui se vor transfera purtătorului. Ce e de făcut? Specialiştii ne sfătuiesc să purificăm pietrele înainte de a le purta. Astfel, Acvaria recomandă: „spălarea în apă curentă, pu¬rificarea cu apă sărată, încărcarea la lumina soarelui şi, în final, încărcarea cu propria energie pozitivă”.

SAFIRUL

Este albastru, de culoarea cerului şi, graţie acestei însuşiri, lumea orientală îl foloseşte ca talisman în descântecele  împotriva deochiului. Ca o curiozitate, între 1950 şi 1960, safirul  a jucat „rolul” de vârf de ac pentru  patefoane şi pick-up-uri.

SMARALDUL
Rabelais atribuie smaraldului calităţi afrodisiace. Aristocraţii renascentişti făceau schimburi de asemenea pietre în numele prieteniei: dacă smaraldul se altera, legătura de amiciţie se degrada şi ea. Evul Mediu asociază acest mineral cu vrăjitoria: pus pe limbă, ajuta la chemarea duhurilor rele.

Prince și Paris nu sunt copiii biologici ai lui Michael Jackson

Prince și Paris nu sunt copiii biologici ai lui Michael Jackson