Unica, nov. 2006: Fiecare dupa necesitati

De Luana Muresan pe 31 octombrie 2006

Femeile. Subiect de discutie. Si, bineinteles, cea mai inversunata disputa: daca femeile frumoase sunt si proaste, daca femeile cu dioptrii de la plus trei la infinit sunt foarte destepte. Nu stiu care ce experiente a avut cu femei mai aproape sau mai departe de standardul armoniei fizice, dar eu am intalnit exemple care stingeau si exemple care puneau paie pe foc disputei. Exista fete in norisorul showbizului românesc la care privesti fara grai si nu te abtii sa nu gândesti: cum e sa fii ca ea, sa rasucesti atâtea gâturi dupa tine, sa ai o viata ca un party, un obraz de papusa, sa fii perfectiunea? Aceleasi fete, daca le prinzi vreodata vorbind in presa sau daca ai ocazia sa le tii de vorba, sunt cu totul alte persoane. Daca le-ai citi cuvintele fara sa stii cine sunt, ai avea strania revelatie ca omul si cuvintele lui sunt doua entitati diferite, fiecare cu coeficientul ei de inspiratie si cu norocul ei in viata. Sunt uneori atât de diferite, incât iti doresti ca ele sa nu se fi intâlnit niciodata, ca tu sa-ti pastrezi intacte admiratia si visarea. Si acum se pune intrebarea: de ce multe fete stralucitoare, cu reflectoarele pe ele, au cuvinte putine si naive, au pareri putine si copilaresti, au pasiuni putine si abia pâlpâite. Raspunsul, zic eu: pentru ca piramida lui Maslow ii cuprinde pe toti si fiecare isi gaseste acolo propriul lui nivel de satisfactie la care stationeaza. Si pentru ca, prin urmare, nu este „fiecare dupa posibilitati”, ci fiecare dupa necesitati. O femeie frumoasa, care a obtinut ce si-a dorit, de la care lumea nu a asteptat niciodata mai mult decât un zâmbet dintos sau un playback cu o coregrafie de exceptie, nici nu va dezvolta calitati, altele decât cele care au ajutat-o pâna atunci sa-si implineasca necesitatile personale in viata. Pe de alta parte, o femeie cu un chip ne-memorabil, dar cu locul ei bine stiut in piramida, se va stradui, isi va ascuti acele calitati care o vor aduce si pe ea la propriul ei nivel de satisfactie. Problema cu ea este ca, odata urcata, cu eforturi, la un nivel superior, nu-i mai vine sa stationeze, vrea si la etajul urmator, prinde gustul luptei. Fireste ca exista si exemple care combat aceasta teorie, femei frumoase care au schimbat lumea, femei comune care au ramas pe banca lor. Dar si in cazul acesta, destinul li s-a format dupa necesitati. Eu nu condamn femeile frumoase care nu innoada doua cuvinte intre ele, atâta timp cât pe chipul lor se hlizeste fericirea. Eu nu le plâng pe cele care muncesc din pasiune, zi si noapte, fara odihna, pentru ca asta le aduce lor satisfactie si pace. Eu sunt trista doar pentru oamenii care au atuuri (cu siguranta ca toti le avem), dar nu le-au descoperit, le e prea somn sa le pese de ele, sunt prea blazati sa mai creada ca si lor li se poate arata ceva bun in viata. Daca vreo vedeta a ales sa traiasca doar de dragul imaginii ei, foarte bine. Daca ea are, sa zicem, doar trei vise si jumatate in viata si pe alea a reusit sa le implineasca, iar, foarte bine. Fiecare are propriul sau standard de vise. Daca pentru frumusete exista unul general, pentru vise, exista doar standarde personale. Sunt femei al caror vis este sa aiba un par frumos sau sa faca bani cât sa-si cumpere o masina rosie. si sunt femei al caror vis este sa descopere noi galaxii sau sa gaseasca noi diferente de cod genetic intre oameni si maimute. Hai sa nu mai cerem oamenilor sa fie mai mult decât sunt, doar pentru ca noua ni se par superficiali (poti macar de acum sa le spui „necesari si suficienti”). Daca noi avem un vis mare si destept, nu inseamna ca visul lor e mic si prost. Visele nu se imprumuta, necesitatile sunt personale, piramida trebuie locuita la toate etajele, altfel s-ar crea dezechilibre globale. Luna asta, Unica iti spune: ia ce-i mai bun din toate situatiile care ti se ivesc. Ia ce-i mai bun din toti oamenii pe care-i intâlnesti. Noi ne-am intâlnit cu Malvina, cu fetele de la Heaven, cu Smiley, cu Ambasadoarea României in Croatia, cu Exarhu, Vizante… A, si de luna asta ne mai intâlnim undeva. Pe net. www.unica.ro! Navigheaza-ne!

    Femeile. Subiect de discutie. Si, bineinteles, cea mai inversunata disputa: daca femeile frumoase sunt si proaste, daca femeile cu dioptrii de la plus trei la infinit sunt foarte destepte. Nu stiu care ce experiente a avut cu femei mai aproape sau mai departe de standardul armoniei fizice, dar eu am intalnit exemple care stingeau si exemple care puneau paie pe foc disputei. Exista fete in norisorul showbizului românesc la care privesti fara grai si nu te abtii sa nu gândesti: cum e sa fii ca ea, sa rasucesti atâtea gâturi dupa tine, sa ai o viata ca un party, un obraz de papusa, sa fii perfectiunea? Aceleasi fete, daca le prinzi vreodata vorbind in presa sau daca ai ocazia sa le tii de vorba, sunt cu totul alte persoane. Daca le-ai citi cuvintele fara sa stii cine sunt, ai avea strania revelatie ca omul si cuvintele lui sunt doua entitati diferite, fiecare cu coeficientul ei de inspiratie si cu norocul ei in viata. Sunt uneori atât de diferite, incât iti doresti ca ele sa nu se fi intâlnit niciodata, ca tu sa-ti pastrezi intacte admiratia si visarea. Si acum se pune intrebarea: de ce multe fete stralucitoare, cu reflectoarele pe ele, au cuvinte putine si naive, au pareri putine si copilaresti, au pasiuni putine si abia pâlpâite. Raspunsul, zic eu: pentru ca piramida lui Maslow ii cuprinde pe toti si fiecare isi gaseste acolo propriul lui nivel de satisfactie la care stationeaza. Si pentru ca, prin urmare, nu este „fiecare dupa posibilitati”, ci fiecare dupa necesitati.

   O femeie frumoasa, care a obtinut ce si-a dorit, de la care lumea nu a asteptat niciodata mai mult decât un zâmbet dintos sau un playback cu o coregrafie de exceptie, nici nu va dezvolta calitati, altele decât cele care au ajutat-o pâna atunci sa-si implineasca necesitatile personale in viata. Pe de alta parte, o femeie cu un chip ne-memorabil, dar cu locul ei bine stiut in piramida, se va stradui, isi va ascuti acele calitati care o vor aduce si pe ea la propriul ei nivel de satisfactie. Problema cu ea este ca, odata urcata, cu eforturi, la un nivel superior, nu-i mai vine sa stationeze, vrea si la etajul urmator, prinde gustul luptei. Fireste ca exista si exemple care combat aceasta teorie, femei frumoase care au schimbat lumea, femei comune care au ramas pe banca lor. Dar si in cazul acesta, destinul li s-a format dupa necesitati.

   Eu nu condamn femeile frumoase care nu innoada doua cuvinte intre ele, atâta timp cât pe chipul lor se hlizeste fericirea. Eu nu le plâng pe cele care muncesc din pasiune, zi si noapte, fara odihna, pentru ca asta le aduce lor satisfactie si pace. Eu sunt trista doar pentru oamenii care au atuuri (cu siguranta ca toti le avem), dar nu le-au descoperit, le e prea somn sa le pese de ele, sunt prea blazati sa mai creada ca si lor li se poate arata ceva bun in viata. Daca vreo vedeta a ales sa traiasca doar de dragul imaginii ei, foarte bine. Daca ea are, sa zicem, doar trei vise si jumatate in viata si pe alea a reusit sa le implineasca, iar, foarte bine. Fiecare are propriul sau standard de vise. Daca pentru frumusete exista unul general, pentru vise, exista doar standarde personale.

   Sunt femei al caror vis este sa aiba un par frumos sau sa faca bani cât sa-si cumpere o masina rosie. si sunt femei al caror vis este sa descopere noi galaxii sau sa gaseasca noi diferente de cod genetic intre oameni si maimute.

   Hai sa nu mai cerem oamenilor sa fie mai mult decât sunt, doar pentru ca noua ni se par superficiali (poti macar de acum sa le spui „necesari si suficienti”). Daca noi avem un vis mare si destept, nu inseamna ca visul lor e mic si prost. Visele nu se imprumuta, necesitatile sunt personale, piramida trebuie locuita la toate etajele, altfel s-ar crea dezechilibre globale. Luna asta, Unica iti spune: ia ce-i mai bun din toate situatiile care ti se ivesc. Ia ce-i mai bun din toti oamenii pe care-i intâlnesti. Noi ne-am intâlnit cu Malvina, cu fetele de la Heaven, cu Smiley, cu Ambasadoarea României in Croatia, cu Exarhu, Vizante… A, si de luna asta ne mai intâlnim undeva. Pe net. www.unica.ro! Navigheaza-ne!

Cum arăta Adelina Pestrițu în copilărie: "Îmi dau seamă cât de repede trecem prin viață"

Cum arăta Adelina Pestrițu în copilărie: "Îmi dau seamă cât de repede trecem prin viață"