Dragoș Pătraru: „Jurnalistul trebuie să stea exclusiv în slujba publicului și să sancționeze derapajele”

De Ioana Ilie pe 05 noiembrie 2018

Emisiunea Starea Nației a revenit pe micile ecrane la sfârșitul lunii august, la Prima Tv.

L-am invitat pe Dragoș Pătraru, realizatorul emisiunii, să ne spună ce aduce în plus al șaselea sezon și ce proiecte noi pregătește casa lui de producție pentru telespectatori.

Cum ai decis să alegi o carieră în presă? 

Dragoș Pătraru: Primesc destul de des întrebarea asta, mai ales din partea tinerilor cu care mă întâlnesc în țară. Deși pare simplă, nu e deloc. Ok, eu chiar am vrut să devin jurnalist. Mi-am ales drumul pe la 14 ani, am făcut filologie la liceu, am început să scriu. Am mers în paralel cu teatrul, m-am angajat la un ziar local. Apoi am ajuns la radio, a mers și acolo treaba, apoi am încercat tv-ul, de prin 98, și uite-așa, am ajuns aici. Asta se vede dacă privești traseul de departe. De aproape însă lucrurile se complică foarte mult.

Am discuții cu Andreea, fata mea, care a trecut în clasa a unsprezecea și are mari probleme cu alegerea a ceea ce vrea să facă în continuare. Cu toții suntem tentați să credem, la un moment dat, că e vorba de o alegere crucială, pe care o faci când ești copil. Cum eram întrebați de adulți, când eram mici: cum te cheamă, câți ani ai și ce vrei tu să te faci, puișor, când vei fi mare? Sigur, că la 14, la 16, la 18, la 20 de ani iei decizii în legătură cu ce-ai vrea să faci pentru restul vieții. Cei mai mulți oameni își schimbă decizia pe parcurs. Unii pentru că descoperă că au anumite înclinații, alții pentru că găsesc fericirea în altceva decât credeau la un moment dat, dar cei mai mulți pentru că sunt nevoiți de împrejurări. De la sărăcie la dragoste, sunt foarte mulți factori care-ți influențează viitorul. Și mă pufnește râsul când îi aud pe unii și pe alții vorbind doar despre ambiție, determinare, putere de muncă, concentrare pentru realizarea scopului propus, chestii de-astea. De fapt, în foarte multe cazuri întâmplarea sau norocul sunt determinante pentru ceea ce devii. Sigur că educația, cultura, o anumită orientare, execițiul metodic, toate joacă un rol foarte important în ceea ce urmează să fii, dar fără noroc, fără împrejurările alea care să-ți oprească în stație trenul potrivit e foarte posibil să ratezi. Și cred că, deși mi-am propus să fac meseria asta de pe la 14 ani, faptul că sunt un tip norocos m-a adus unde sunt astăzi.

Și, ca să-ți răspund strict la întrebare: cum am ales? Cum am ales totul, până acum, în viață. If it makes you happy… La început a fost starea de fericire. Apoi, mi-am dat seama că de fapt ceea ce mă face fericit este sentimentul ăsta că, prin munca mea, le sunt util celorlalți. Cred că de fapt cu toții trebuie să simțim asta, indiferent de meseria pe care o avem. Dacă nu te simți util, dacă munca ta e lipsită de sens pentru tine, atunci e ceva greșit cu ceea ce faci. Poți să câștigi oricât, își vei da seama repede că nu ești fericit.

Ce imagine aveai despre jurnalism când te-ai hotărât să urmezi această carieră și cum arată această imagine astăzi, privită din perspectiva experienței tale? Care sunt lecțiile pe care le-ai învățat până acum în cariera de jurnalist?

Dragoș Pătraru: Cele două imagini se suprapun. Imaginea mea despre presă este cea ideală, indiferent de experiențele prin care am trecut. Și au fost câteva, în peste 20 de ani de când fac treaba asta. Cred cu tărie în necesitatea pluralismului opiniilor, sunt sigur că fără un sistem de presă puternic o democrație nu poate dăinui și mai cred că jurnalistul, mai în lumea de azi, trebuie să stea exclusiv în slujba publicului – cred în jurnalism ca serviciu public – și să sancționeze derapajele, indiferent de zona din care provin ele, fie că e vorba de corporații, fie că este vorba de stat. Lecții învăț în fiecare zi. Sunt multe. Cea mai importantă este asta: să nu pierzi niciodată din vedere că funcționezi în slujba publicului, că reprezinți interesul publicului, nu al celui care te plătește și nici al vreunei instituții.

Ce înseamnă pentru tine jurnalism/infotainment de calitate?

Dragoș Pătraru: Mă amuză abordările de genul: asta vor oamenii, asta le oferim. Nimic mai fals. Dacă tu, instituție de presă, abandonezi orice responsabilitate, oferind publicului mizerii, sigur că vei găsi oameni care să consume marfa ta. Dar nu poți să te aperi spunând că oferi ceea ce publicul cere. Există o mulțime de produse alimentare neconforme pe piață, corect? Te uiți pe etichetele unor produse și te ia amețeala. Dar nu înseamnă că dacă ele se vând publicul le vrea, cere produse nesănătoase. Ați văzut vreo manifestație în care oamenii să scandeze: vrem otravă, vrem otravă! Nu cred. Sigur, poate că mai e puțin până acolo, din moment ce avem manifestații pentru susținerea violențelor jandarmilor. Revenind, dacă oamenii consumă produse alimentare nesănătoase înseamnă doar că nu sunt informați, că sunt păcăliți, manipulați. Așa e și cu presa. Presa care crede că nu trebuie să informeze corect, că nu trebuie să facă educație, că nu trebuie să fie o platformă de dezbatere echilibrată și accesibilă tuturor vocilor nu mai e presă, e cu totul altceva. Deci, aș spune că există jurnalism și relații publice. Presa de calitate este cea care nu-și abandonează misiunea de a fi permanent în slujba publicului. Când ești aici, iar oamenii știu asta, până și derapajele devin acceptabile.

Presa care crede că nu trebuie să informeze corect, că nu trebuie să facă educație, că nu trebuie să fie o platformă de dezbatere echilibrată și accesibilă tuturor vocilor nu mai e presă, e cu totul altceva.

Care sunt mizele emisiunii Starea Nației și ce aduce nou al șaselea sezon?

Dragoș Pătraru: Din când în când, fugim de chestia asta, de a ne lua noi prea în serios. Mizele emisiunii sunt simple, nu credem în vreo misiune deosebită. Încercăm, folosind uneltele umorului, să informăm și să educăm publicul, distrându-l în același timp. Sunt cele mai importante trei funcții ale presei, iar noi încercăm să le combinăm într-un singur produs.

Fiecare sezon aduce lucruri noi. Acum două sezoane a fost momentul muzical de joi. Apoi a venit Ceasul bun. Sezonul trecut am introdus sceneta, din nevoia de a aduce la postul public telespectatori încă de la începutul emisiunii, pentru că acolo plecam de multe ori de la zero și ne era greu să adunăm oamenii. Sceneta i-a făcut pe oameni să dea la timp pe TVR și ne-a ajutat pe noi să facem audiențe decente, mult peste media postului. Anul ăsta suntem încă în lucru cu mai multe rubrici. Nu le-am lansat încă, pentru că avem ceva probleme tehnice, în sensul că abia zilele astea ne sosesc echipamentele necesare realizării acestor rubrici. Vom avea mai multe parodii muzicale, am adus oameni noi în echipă, ei încă sunt în perioada de acomodare, vor apărea și noutățile. Vom încerca și cu invitat în emisiune, vom avea reportaje.

Cum reușești să stabilești un echilibru între subiectele serioase pe care le dezbați și umor? A existat vreo situație în care ai simțit că poate ai făcut prea mult haz de necaz? Dacă da, care?

Dragoș Pătraru: Să ne lămurim cu o chestiune. Despre orice se poate râde. Despre orice. Apoi, emisiunea noastră e serioasă. Umorul e o chestiune al naibii de serioasă. Foarte important, pentru noi umorul nu e un scop. Nu ne propunem să-i facem pe oameni să râdă. Deși unii oameni doar asta așteaptă de la noi și sunt de multe ori dezamăgiți. Obiectivele noastre n-au legătură cu umorul. Vrem să-i facem pe oameni să-și pună întrebări, să le cultivăm spiritul critic, să le creștem rezistența la manipulare. Și folosim pentru asta uneltele umorului, dar și discursul serios. Uneori ne iese bine treaba asta. Există și destule cazuri în care nu ne iese. Dar ne permitem luxul de a greși. Publicul nostru știe asta, învățăm și noi împreună cu telespectatorii, creștem împreună, într-o relație bazată pe bună-credință. Când mă cred mai șmecher decât sunt, mă uit câteva minute la primele ediții ale emisiunii, ca să îmi amintesc că eu de acum nu m-aș fi angajat pe mine de atunci.

Am înțeles că ai în plan proiecte noi, o nouă emisiune Starea Nației prezentată de o femeie. Cum s-a conturat acest proiect și de ce crezi că este necesar? 

Dragoș Pătraru: Săptămâna asta tragem un pilot, să vedem cum merge. E prea mult testosteron în televiziunea din România. Cred că e necesară o voce feminină care să abordeze lucrurile după rețeta noastră. De fapt, avem în lucru și o emisiune Starea nației pentru adolescenți, deja monitorizăm de la distanță niște copii fantastici. Sunt zone foarte importante asupra cărora televiziunile noastre nu se apleacă suficient. Noi suntem de acum casă de producție, vom avea mai multe produse. Cred că trebuie, după cinci sezoane ale acestei emisiuni, să ne asumăm creșterea unor tineri care să ducă mai departe totul. Căutăm permanent oameni care își doresc să facă asta, îi învățăm, îi monitorizăm, pe unii de la distanță, pentru a-i aduce apoi alături de noi. Așa am făcut cu Radu Hângănuț, de la Cluj. Am făcut ”scouting” vreo doi ani și l-am mutat acum la București cu totul. Iar copilul ăsta a fost suficient de nebun încât să lase tot ce făcea el la Cluj și să vină aici, asumându-și că dacă nu corespunde îl vom trimite pachet acasă.

Cred că redacțiile trebuie să facă asta permanent: să caute copii, să le ofere șansa de a învăța, să învestească resurse în ei, să-i promoveze. E o prostie să spui: lasă, mă, că i-am adus, i-am învățat și apoi au plecat. Păi, da, oamenii pleacă dacă nu le oferi ceea ce își doresc, dacă îți bați joc de ei, dacă tu crezi că dacă i-ai lansat trebuie să fie apoi sclavii tăi. E foarte bine și pentru tine dacă pleacă. Pentru că pe piață vor fi doar oameni buni la ceea ce fac. Or, asta e o chestiune care trebuie să ne intereseze pe toți. Vrem să alegem, pentru echipele noastre, oameni bine instruiți, profesioniști. Dacă îi vrem, tot noi trebuie să îi facem. Cine să-mi ”fabrice” jurnaliști de valoare? Școala românească? Să fim serioși, am avut în vizită pe la noi copii care au terminat cu zece facultatea și scriau cu picioarele, habar nu aveau ce se întâmplă într-o redacție. Uitați-vă la The daily show. Jon Stewart a produs în 17 ani de activitate nu doar un show de calitate, ci a pus pe picioare o fabrică de vedete: Samantha Bee, Stephen Colbert, Trevor Noah – care i-a luat locul la pupitrul emisiunii – și chiar John Oliver sunt oameni care realizau câte un mic segment în emisiunea lui Stewart. Acolo vrem și noi să ajungem. Să găsim oameni care să crească lângă noi atât de mult, încât să poată să facă apoi singuri alte echipe, pentru alte emisiuni. Tot sub umbrela noastră sau în altă parte. De-aia ne și facem școala noastră. Școala nației.

„Obiectivele noastre n-au legătură cu umorul. Vrem să-i facem pe oameni să-și pună întrebări, să le cultivăm spiritul critic, să le creștem rezistența la manipulare.

Povestește-ne despre proiectul Școala Nației. Ce presupune el, cui îi este adresat, cum se va desfășura? 

Dragoș Pătraru: Am luat deja un spațiu la Casa presei, pentru a demara activitatea. De asemenea, am deschis Asociația Starea nației, care se va ocupa de toate proiectele noastre sociale. Școala nației este doar unul dintre ele.

Va fi o activitate non-profit, dar nu va fi o școală gratuită. Toate veniturile vor merge pe de o parte în dezvoltarea școlii, în aducerea de profesori foarte buni, iar pe de altă parte, în susținerea unor copii foarte buni, cu posibilități materiale reduse.
Am început să lansăm invitațiile, pentru oamenii pe care-i vrem alături de noi la această școală. Nu va fi doar despre media, deși ne vom concentra într-o primă fază aici, pe diverse zone, de la știri și infotainment, până la jurnalism de investigație și reportaj. De la fotografie de presă, până la editare video, de la reporter la producător. Totul la modul practic, din ceea ce se face acum în piață, încurajând ceea ce școala distruge: imaginația și creativitatea.
Va și despre scriere creativă, despre discurs, despre comedie, despre actorie, despre muzică, despre sport (vom avea chiar o secțiune foarte importantă aici, cu mari campioni împărtășind experiența lor, pentru că avem mare nevoie de modele în societate), despre publicitate, marketing digital, relații publice și multe altele. Până la 1 octombrie vom anunța deja înscrierile la primele cursuri, ne ia timp să punem la punct platforma pe care se va întâmpla totul. Vrem să îi inspirăm pe oameni. Dar ne propunem, în faza a doua, probabil după cel puțin doi ani de activitate, și să facem o legătură reală între școala tradițională și piața muncii. Căutăm parteneri (pe unii i-am și găsit) care să garanteze că absolvenți cu anumite aptitudini au o șansă reală de a ocupa un loc în organizația lor. Astfel, încercăm să găsim, local, o soluție la o problemă globală: faptul că școala tradițională te pregătește azi mai degrabă pentru trecut, decât pentru viitor.

Sursă foto: Dan Ene

 

 

 

Paula Herlo, despre Cristian Leonte: "Prima oară m-au atras ochii lui"

Paula Herlo, despre Cristian Leonte: "Prima oară m-au atras ochii lui"