Declaratie de dragoste

In fiecare dimineata aveam obiceiul de a merge brusc la fereastra sa vad daca nu cumva a nins. Se intampla in iernile trecute, convins fiind ca zapada ramane cea mai frumoasa bucurie pentru mine. Era copilaria, o perioada in care farmecul vietii reprezenta o ninsoare, un curcubeu, o noapte petrecuta langa focul puternic care facea lemnele sa trosneasca, laptele proaspat de ferma si plimbarile nesfarsite prin padure. Aveam o pasiune mistuitoare pentru frumos si liniste. Stiu ca intr-o noapte, pe vremea cand imi petreceam vacantele de vara la tara, am iesit afara sa privesc cerul. Multe stele si luna, rotunda si frumoasa. M-am asezat pe un scaun, sub un nuc batran si am ramas cu ochii atintiti spre cer. Nu asteptam nimic deosebit, dar stelele imi spuneau cea mai frumoasa poveste despre lume. Simteam o liniste asurzitoare, asa cum mi-a placut dintotdeauna. Daca acolo, langa mine, sub cerul instelat ar fi fost o Biserica probabil ca as fi spus ca atunci, acolo, s-a nascut raiul. Un loc atat de frumos incat mirosul de fan proaspat cosit, cantecul greierilor si racoare dulce din noaptea de vara sunt raze ale dumnezeirii nestiute si nevazute de nimeni. Serile acelea au fost vesnic povestea mea de suflet. Nici nu simteam cum timpul impinge din spate noaptea sa lase loc soarelui dornic sa mai arda inca o zi. Cu timpul, stelele s-au transformat in sunetul de orga, mirosul padurii in culorile unei picturi nostalgice, iar linistea, acest miracol pentru suflet in dragoste nebanuita. Privesc acum fereastra ca atunci, insa astept o alta mangaiere. O raza de lumina, la fel de frumoasa ca ingerescul tau chip. Astept sa ascult sunetul viorii care prinde viata in mainile tale, astept sa privesc si sa ma incalzesc cu zambetul tau minunat. Astept dragostea, clipa de clipa, ca pe o poveste si mai frumoasa. Cand sunt cu tine as vrea ca acele clipe sa nu se termine niciodata si poate atunci sunt cel mai inversunat contestatar al timpului. Iti simt lipsa in fiecare clipa si dorinta mea se naste mereu in jurul verbului “a fi”. A fi impreuna, nu pentru o zi, sau o luna… ci pentru o viata, pentru totdeauna… Esti lumina, speranta, dragoste, incredere, liniste, adapost, iubire, cuvant si miracol…esti inger, adevar si icoana. Esti mai mult decat miracol. Esti Tu, o fata mai mult decat minunata in care cred si care imi aduce in fiecare dimineata speranta, incredere si dragoste. Ma nasti in fiecare clipa cu mangaierea de zana buna si as vrea sa pot face din tot ce este rau o mare de flori si dragoste care sa iti aduca bucurie. Te iubesc pentru o vesnicie, pentru ca sunt al tau pentru totdeauna…

In fiecare dimineata aveam obiceiul de a merge brusc la fereastra sa vad daca nu cumva a nins. Se intampla in iernile trecute, convins fiind ca zapada ramane cea mai frumoasa bucurie pentru mine. Era copilaria, o perioada in care farmecul vietii reprezenta o ninsoare, un curcubeu, o noapte petrecuta langa focul puternic care facea lemnele sa trosneasca, laptele proaspat de ferma si plimbarile nesfarsite prin padure. Aveam o pasiune mistuitoare pentru frumos si liniste. Stiu ca intr-o noapte, pe vremea cand imi petreceam vacantele de vara la tara, am iesit afara sa privesc cerul. Multe stele si luna, rotunda si frumoasa. M-am asezat pe un scaun, sub un nuc batran si am ramas cu ochii atintiti spre cer. Nu asteptam nimic deosebit, dar stelele imi spuneau cea mai frumoasa poveste despre lume. Simteam o liniste asurzitoare, asa cum mi-a placut dintotdeauna. Daca acolo, langa mine, sub cerul instelat ar fi fost o Biserica probabil ca as fi spus ca atunci, acolo, s-a nascut raiul. Un loc atat de frumos incat mirosul de fan proaspat cosit, cantecul greierilor si racoare dulce din noaptea de vara sunt raze ale dumnezeirii nestiute si nevazute de nimeni. Serile acelea au fost vesnic povestea mea de suflet. Nici nu simteam cum timpul impinge din spate noaptea sa lase loc soarelui dornic sa mai arda inca o zi. Cu timpul, stelele s-au transformat in sunetul de orga, mirosul padurii in culorile unei picturi nostalgice, iar linistea, acest miracol pentru suflet in dragoste nebanuita. Privesc acum fereastra ca atunci, insa astept o alta mangaiere. O raza de lumina, la fel de frumoasa ca ingerescul tau chip. Astept sa ascult sunetul viorii care prinde viata in mainile tale, astept sa privesc si sa ma incalzesc cu zambetul tau minunat. Astept dragostea, clipa de clipa, ca pe o poveste si mai frumoasa. Cand sunt cu tine as vrea ca acele clipe sa nu se termine niciodata si poate atunci sunt cel mai inversunat contestatar al timpului. Iti simt lipsa in fiecare clipa si dorinta mea se naste mereu in jurul verbului "a fi".  A fi impreuna, nu pentru o zi, sau o luna… ci pentru o viata, pentru totdeauna… Esti lumina, speranta, dragoste, incredere, liniste, adapost, iubire, cuvant si miracol…esti inger, adevar si icoana. Esti mai mult decat miracol. Esti Tu, o fata mai mult decat minunata in care cred si care imi aduce in fiecare dimineata speranta, incredere si dragoste. Ma nasti in fiecare clipa cu mangaierea de zana buna si as vrea sa pot face din tot ce este rau o mare de flori si dragoste care sa iti aduca bucurie. Te iubesc pentru o vesnicie, pentru ca sunt al tau pentru totdeauna…

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe unica.ro
Eva.ro
Loading...
Recomandari
Evz.ro
Doctorul Zilei
Glamour
Elle
Sfatul Medicului
Viva.ro
Mai multe din Povestea ta
Vă recomandăm: