De ce mi-as lua un caine

Am avut un coleg in liceu care, la un moment dat, nu se stie de ce, a fost lovit de o depresie crancena. Intr-un an a slabit peste zece kilograme, si din “pufos” cum era ajunsese…
… numai piele si os, cu ochii adanciti in orbite si o privire fixa. Altminteri, baiat inteligent si de familie buna. Eram cu totii ingrijorati, mai ales ca niciun psihoterapeut nu parea sa-i dea de cap. Anii au trecut si drumurile noastre s-au despartit. L-am reintalnit dupa o vreme, perfect normal, chiar relaxat si jovial. “Cum ai reusit?” – l-am intrebat apropo de criza in care il lasasem. A raspuns cum nu ma asteptam: “Mi-am luat caine!”

Ce a putut cainele si n-a putut omul in cazul lui, si nu numai? De ce sunt cainii atat de buni pentu oameni? In primul rand, pentru ca au acel instinct responsabil si protector fata de stapanul lor. Sa latre necunoscutii si sa simta daca au ganduri necurate.

Apoi, pentru ca sunt atat de inteligenti, incat uneori ar trebui doar sa vorbeasca pentru ca sa simti ca ai cel mai bun prieten din lume. Sau poate ca sunt mai buni tocmai pentru ca nu vorbesc – ca sa nu poata sa te contrazica.

In general, oamenii se pot imparti in doua categorii: care cresc (si iubesc) animalele, si care nu. Un argument frecvent este: daca chiar simti nevoia sa ai grija de cineva, fa un copil. Ce nevoie ai mai avea de un caine? Copilul devine independent la un moment dat, pe cand cainele va avea mereu nevoie de ingrijire.

Argumentul potrivit ar fi: da, dar cainelui nu-i cresc niciodata pretentiile, n-o sa vrea mai mult decat ii dai. Nu cere bani de meditatii, nici de excursii si calculator. Bineinteles, este o falsa problema. Ideal ar fi sa ai si caine si copil. Pentru ca un copil care are in grija un catel invata sa fie responsabil si receptiv la nevoile celorlalti. In plus, iubirea neconditionata a cainelui fata de el il ajuta sa aiba mai multa incredere in sine. Iar tu te vei bucura de un spectacol permanent.

Daca esti singura si alegi sa-ti iei un caine, pregateste-te sa te schimbi radical. In primul rand pentru ca va trebui sa-l hranesti, sa-l plimbi si sa-l duci la veterinar periodic. Apoi, nu te astepta sa se comporte ca un peste: cainele are personalitate si nu va precupeti niciun efort ca sa-ti arate aceasta. E drept ca unele elemente le va imprumuta de la tine (cele mai pregnante), asa ca s-ar putea sa devina un fel de “oglinda” a ta. Nu degeaba exista zicala: “Cum e cainele, asa si stapanul”.

Si nu in ultimul rand, pregateste-te sa nu mai fii singura. Crescatorii de caine sunt foarte sociabili si incetul cu incetul te vei trezi si tu ca e firesc sa intri in vorba cu un necunoscut, doar pentru ca are, si el ca si tine, caine.

Foto: Northfoto

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe unica.ro
Eva.ro
Loading...
Recomandari
Evz.ro
Doctorul Zilei
Glamour
Elle
Sfatul Medicului
Viva.ro
Mai multe din Relaţii
Vă recomandăm: