Belgia, tara cu orase de turta dulce

De Unica.ro pe 19 februarie 2008

Ratacita printre cuvinte pline de «h»-uri sonore, strecurandu-ma agil prin ploaie, am dedicat o saptamana de plimbare unei tari mici, dar cu atat de multe de oferit: Belgia.

Se spune ca, daca te uiti spre Pamant din spatiu, ziua poti vedea Marele Zid Chinezesc, iar noaptea, Belgia. Da, da, este singura tara cu autostrazi complet iluminate.

O tarisoara plina de savoare, in care micile placeri ale vietii sunt ridicate la rang de cult, iar bunastarea este o stare de fapt.

Ocolesc Brusseles-ul atat de expus, promovat plin de oferte de tot felul, pentru a face un inel flamand pe ruta Ghent-Antwerp-Brugge.

Orasele cochete, ca din turta dulce si biscuiti, in centrul carora troneaza impunatoare cel putin o catedrala. Poti face asta cu trenul, ceea ce te costa intre 9 si 20 de euro.

Ghent sau orasul celor trei turnuri trucate de dragul esteticului

Intr-un oras atat de mic, parcarea este un cosmar si costa cat nu face, asa ca am luat-o la picior, si la fiecare pas am avut ce vedea.

Labirintul de strazi medievale din jurul Castelului Gravesteen, de pe crenelurile caruia ai o panorama completa a zonei, nu departe de biserica neterminata Sint Michels (careia ii lipseste turnul), m-a scos de-a lungul canalelor line, cu ambarcatiuni miniaturale.

Le-am dat inca o data credit belgienilor cand de pe podul Sint Michels am tras linia imaginara perfecta intre varfurile celor trei turnuri trademark ale orasului.

Mare atentie, cartile postale sunt trucate, de dragul esteticului. Pe orice strada ma puteam opri la un salon de frumusete, un second-hand la moda, un sandwich shop sau o ciocolaterie.

Pe strada oficiala de shopping, marile branduri se intrec in oferte, dar numai pana la sase seara. In centru, gasesti de toate: videoshop nonstop, cinema porno, iar dupa colt, intre un magazin de delicatese si un bar arabesc, incepe Strada placerilor, cu fete expuse in vitrine identice, gestionate parca de primarie.

Oficial, exista o singura alee, mai mult un gang intre doua strazi, unde grafitti-urile si streetart-ul sunt permise, si la ei regulile se respecta. Nu departe m-am pierdut in detalii pe strada antichitatilor, a magazinelor pop art si a celor cu comix-uri. 

Pentru portia de cultura, poposesc la Vooruit, Casa Poporului belgian, construita in 1912, acum nucleu cultural. Fiind si „turist cu harta in mana” bifez Muzeul de design cu fascinanta colectie de obiecte art – nouveau, Muzeul de arta contemporana  si Muzeul de psihologie.

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Cum arăta Adelina Pestrițu în copilărie: "Îmi dau seamă cât de repede trecem prin viață"

Cum arăta Adelina Pestrițu în copilărie: "Îmi dau seamă cât de repede trecem prin viață"