8 martie, de la Generaţia X la Generaţia Z

Pentru cine a copilărit în anii 80 (cei din Generaţia X) e greu să privească 8 martie cu indiferenţă. Ne-au marcat pe toţi isteria dăruitului de flori „tovarăşei” învăţătoare, educatoare sau profesoare, după caz, pachețelele pe care ni le strecurau în ghiozdan pentru aceleaşi „tovarăşe”, corul de recitări, cântecelele cu „de ziua taaa, mămicooo, în dar ţi-am adus inimaaa”, serbările dedicate mamelor de pretutindeni, felicitările la care munceam cu drag şi spor la orele de lucru manual, urările cu „sănătate şi putere de muncă”, zambilele, zambilele, ah, eternele zambile care se revărsau peste tot în această zi de mare sărbătoare.

Stilul festivist impus strică orice urmă de autenticitate
Suntem în anul 2017, au dispărut osanalele în limbaj de lemn comunist, însă unele lucruri s-au păstrat vii: „cheta” şcolară pentru cadourile de 8 martie pentru doamnele profesoare. Pe alocuri, la vârste mai mici, au rămas „în vigoare” şi suavele serbări dedicate mamelor, la care puşti emoţionaţi recită texte prefabricate despre cât de bune şi blânde sunt întotdeauna mamele care cos hăinuțe și coc plăcinte. Aş putea fi bănuită de insensibilitate sau cinism dacă declar că stilul festivist impus strică orice urmă de autenticitate a acestor manifestări? Desigur, e frumos să pui poză pe Facebook cu „puiul” sau „prichindelul” care-ţi recită o odă în metru antic, dar n-ar fi mai frumos dacă fiecare copil ar fi încurajat să facă pur şi simplu ceva ce-i face plăcere sau îl reprezintă, împreună cu mama lui? Un desen, un joc, o poveste împărţită în doi? Dacă serbarea cu program de recitări s-ar transforma într-o mică petrecere în care mamele să nu fie doar spectatorii unui show care să le justifice eforturile din restul anului?

Generaţia Z nu se mai conformeză unor obiceiuri obligatorii
La un moment dat, fetiţa mea mi-a povestit cum un coleg de clasă, încercând să recite la „repetiţii” poezia de 8 martie dedicată mamei, s-a oprit după primele două strofe şi-a declarat că mama lui nu e bună şi blândă ca aia din poezie, ci îl mai altoieşte şi ţipă la el când nu e cuminte. Anul asta, fiică-mea mi-a interzis să dau bani la cheta de 8 martie, spunând că preferă să ducă personal câte o floare profesoarelor care îi plac… A dus zambile, zambile, eternele zambile, dar în cu totul alt context, unul ales de ea. Şi m-a anunţat să nu mă aştept astăzi la „dulcegării” şi „poezele” din partea ei. Dar i-ar plăcea să vedem un film împreună… Iar băieţelul nu m-a cadorisit cu niciun desen, în schimb a spălat vasele „pentru mine”.
Generaţia Z, despre care se tot vorbeşte, nu vede de ce s-ar mai conforma unor obiceiuri obligatorii, dacă nu le simte cu adevărat sensul. Nu sunt rebeli fără cauză, ci pur şi simplu sunt mult mai direcţi, sinceri şi asumaţi decât am fi putut fi noi, Generaţia X care s-a născut în comunism şi nu a avut de ales decât să se conformeze. Asta nu înseamnă că ar trebui să abolim gesturile frumoase, ci doar să le facem din inimă și nu forțați!

Citește și Cu copiii la proteste. Cool or not?

Recomandari
Doctorul Zilei
Glamour
Elle
Libertatea
Avantaje
Sfatul Medicului
Mai multe din Prietenii Unica
Vă recomandăm:
?>